Mica sirena
După Hans Christian Andersen
Povestirea lui Andersen a fost publicată pentru prima dată în colecţia din 1836-1837 şi este legată de diferite tradiţii folclorice referitoare la mitul sirenei.
„Mica Sirenă" la Teatrul ŢĂNDĂRICĂ
Lumea fascinantă a apelor şi atracţia permanentă a vieţuitoarelor adâncurilor albastre pentru lumea oamenilor sunt prezentate la Teatrul ŢĂNDĂRICĂ într-un spectacol captivant, plin de culoare, farmec şi mister. Păpuşi mânuite cu talent şi actori la vedere recrează pe scena de la ŢĂNDĂRICĂ povestea Micii Sirene îndrăgostită de un prinţ pământean şi nevoită să lupte cu forţele răului şi cu prejudecăţile tuturor pentru a-şi apăra iubirea şi visul de a îmbrăţişa un alt univers cu copaci, păsări, verdeaţă, înălţimi ale munţilor şi, mai presus de toate, cu posibilitatea de a atinge nemurirea. Căci chiar dacă adâncul apelor le oferă celor care trăiesc acolo o viaţă mult mai îndelungată decât cea a oamenilor, moartea înseamnă pentru aceştia dispariţia totală, sufletul lor contopindu-se cu spuma mărilor. În schimb, oamenii „au suflete ce trăiesc veşnic, chiar şi după ce corpul le devine cenuşă. Sufletele lor se ridică la cer, la stele. Aşa cum noi ne ridicăm la suprafaţa apei, să privim lumea pământenilor, ei se ridică spre necunoscut, spre o lume minunată, pe care noi nu o vom cunoaşte niciodată" – îi spune Bunica Micii Sirene.Mica Sirenă trăieşte în adâncuri împreună cu cele două surori ale ei, cu prietenul său delfinul Delfi, cu bunica şi tatăl ei – împăratul apelor. La împlinirea vârstei de 15 ani, fiecare sirenă poată să iasă pentru prima dată la suprafaţă pentru a vedea lumea de dincolo de ocean. La fel şi Mica Sirenă. În ziua în care a împlinit 15 ani, ea iese la suprafaţa apei şi-l salvează de la înec. Se îndrăgostesc. Singura posibilitate a Micii Sirene (Nausica) de a rămâne pe pământ este ca un prinţ pământean să-i declare iubire eternă. Vrăjitoarea mărilor, Caracunda, cea care trage la fund corăbiile oamenilor, vrea să-i ia locul Micii Sirene şi să devină ea mireasa prinţului. În final, planurile îi sunt dejucate, iar cei doi – Mica Sirenă şi prinţul – se căsătoresc şi trăiesc fericiţi pe pământ.Cine sunt sirenele?De obicei, în cele mai multe dintre tradiţiile folclorice, sirenele sunt ostile oamenilor; rolul lor cel mai comun în folclor este să ademenească marinarii ducându-i la moarte, după cum apare în unele versiuni literare, cum ar fi întâlnirea lui Odiseu cu sirenele din „Odiseea" (cântecul sirenelor este atât de frumos încât bărbaţii sar în mare pentru a ajunge la ele; Odiseu evită pericolul punându-i pe marinari să-şi acopere urechile), de asemenea şi la poetul romantic german Heinrich Heine în „Lorelei", unde Lorelei trăieşte în apele Rinului şi îi atrage prin cântecul său pe corăbieri ducându-i la înec. Andersen transformă mitul, făcând-o pe eroina lui să se îndrăgostească de o fiinţă umană şi să îl salvează pe prinţ, dar finalul rămâne unul nefericit (cei doi nu se căsătoresc). Mica Sirenă şi AndersenPovestea de la ŢĂNDĂRICĂ se apropie mai mult de propunerea filmului lui Disney, care transformă povestea lui Andersen în mod semnificativ, meditaţia asupra valorilor spirituale devenind o poveste convenţională în care eroina este răsplătită la final cu o căsnicie pământeană. Sirena lui Andersen este atrasă la suprafaţa apei de două impulsuri complementare, dar separabile totodată: iubirea romantică pentru un prinţ frumos şi dorinţa morală de a atinge nemurirea sufletului. Mica Sirenă suferă atunci când prinţul se căsătoreşte cu o altă fată pe care o crede salvatoarea lui. Ea se desprinde de mitul sirenelor, refuzând să îl ucidă pe prinţ, sacrificându-se pe ea şi iubirea sa şi rămâne pe veci prizoniera apelor. Hans Christian ANDERSEN (1805-1875) Este unul dintre cei mai mari scriitori de literatură pentru copii. Până să se dedice scrisului, Andersen a încercat să joace teatru, să cânte, dar prima lui carte dedicată poveştilor pentru copii a avut un succes răsunător, care l-a făcut să se dedice lumii basmului. Poveştile sale unesc folclorul fantastic cu elementul realist, orientându-l spre o semnificaţie simbolică şi morală. Dintre cele mai cunoscute poveşti: „Hainele cele noi ale împăratului", „Soldăţelul de plumb", „Amnarul fermecat", „Fetiţa cu chibrituri".
Regia şi scenariul: Gabriel Apostol
Scenografia: Cristina Pepino
Muzica: Dan Bălan
Distribuţia: Alina Teianu/Geo Dinescu, Viorel Ionescu/George Năstase, Ioan Brancu/Cristian Mitescu, Adrian Lefter/George Simian, Alina Petrescu/Roxana Vișan, Mariana Zaharia/ Petronela Purima.
Voce Mica Sirenă: Monica Madas.