Piunccio Lovero si-a dorit dintotdeauna sa lucreze la cimitir. Totodata el e un ghid uimitor al Italiei meridionale cu o filozofie despre viata si moarte nu numai bizara dar si profunda. “Iata-l pe Pinuccio. E un om norocos caci si-a indeplinit visul adolescentei de a lucra la cimitir. Problema e ca si altii au noroc si in oraselul sau natal nu a murit nimeni de patru luni (…) Materialul care ar fi putut fi tocat intr-un documentar despre inmormantari a fost prelucrat in ceva mult mai interesant, intr-o poveste despre viata.” Jennie Kermode (Eye for Film)