“Prima parte a Trilogiei lui Apu, revelatia festivalului de la Cannes in 1956 unde a obtinut premiul “Cel mai bun document uman”, este o opera puternica, austera, patrunsa de sensibilitate, care i-a facut pe occidentali sa descopere cinematograful indian. Nu poate fi comparataa decât cu marile cicluri romanesti ale lu Dickens sau Gorki…
Inspirat din metodele neorealismului italian, Pather Panchali a fost realizat de Satyajit Ray in conditii dificile, cu un buget derizoriu… Fara a forta paradoxul, se poate spune ca saracia asigura bogatia operei”. Claude Beylie-2006 (“Petit Larousse des films”)