„O femeie dispare si Pygmalion-ul mizantrop care se va indragosti de ea cu adevarat, in secret, recompune fragmente din legenda ei. Marturiile voalate, pline de regrete, il antreneaza pe un politist aparent blazat intr-un vis care o face pe moarta sa invie…
Aceasta opera, care tine in acelasi timp de film noir, de satira sociala si de poem, este o meditatie nostalgica asupra timpului, un joc savant al prezentei/absentei, o ilustratie magistrala a atotputerniciei imaginii si a discursului indragostit”. Olivier Eyquem-2002 („Dictionnaire des films Larousse”)