Jazz on Film

 

Ornette: Made in America

Documentarul Ornette: Made in America este esenţial pentru oricine îşi doreşte sӑ înţeleagӑ istoria jazzului şi schimbul creativ de influenţe care a marcat decadele ’60 şi ’70 în cultura americanӑ.

Filmul surprinde, pe parcursul a trei decenii,  evoluţia lui Ornette Coleman, unul dintre inovatorii majori ai mişcӑrii free jazz din America. Filmat în 1983, la întoarcerea în oraşul natal a lui Coleman, acum în posturӑ de faimos compozitor şi notabil saxofonist, violinist şi trompetist, documentarul este înţesat cu imagini de arhivӑ, scene dramatice şi mӑrturii video ale primelor tentative de clipuri din istoria muzicii.

Cineasta independentӑ Shirley Clarke urmӑreşte parcursul vieţii interioare a copilului şi tânӑrului Ornette Coleman care a crescut în Fort Worth din Texas şi care apoi a ajuns sӑ marcheze istoria muzicii jazz internaţionale. Filmul este plin de confesiuni şi poveşti ale lui William Burroughs, Brion Gysin, Buckminster Fuller, Don Cherry, Yoko Ono, Charlie Haden, Robert Palmer, Jayne Cortez şi John Rockwell. 

Tehnicile inovatoare folosite de regizoarea Shirley Clarke au sfidat formatele tradiţionale ale documentarului tocmai pentru a reda viziunea artisticӑ extraordinarӑ a lui Ornette Coleman în muzicӑ. Primit cu entuziasm de cӑtre critici şi public la premiera sa din 1985, filmul are astӑzi o semnificaţie cu atât mai mare cu cât influenţa lui Coleman a crescut în toţi aceşti ani, timp în care portretul fӑcut de Clarkejazzmanului din Texas, rӑmâne în continuare la fel de proaspӑt şi de emoţionant.

Ornette Coleman
Saxofonistul alto şi compozitorul Ornette Coleman care pe 11 iunie 2015 se stinge din viață la vârsta de 85 de ani, a schimbat cursul muzicii de jazz prin improvizațiile sale care, spre deosebire de jazzul de la sfârşitul anilor ’50, nu urmau regulile armoniei şi ale ritmului. Fire avangardistă şi independentă, muzicianul filosof cu accent sudist a devenit o parte vizibilă a vieții culturale new yorkeze. După ce costumele sale din mătase viu colorată, discursurile sale derutante despre armonie şi ontologie şi sunetul neobişnuit al primelor sale albume scoase de Atlantic s-au lovit la început de un val de scepticism şi chiar ridiculizare, au fost ulterior recunoscute ca făcând parte din eticheta unuia dintre cei mai mari free jazzmani din lume.

Născut lângă şinele de tren din orăşelul sudist Fort Worth, dintr-un tată bucătar şi muncitor, pe care îl  pierde la 7 ani, şi o mama funcționară la o casă de pompe funebre, Ornette Coleman primeşte la 14 ani primul lui saxofon. La 19 ani este concediat dintr-o trupă de trubaduri pentru că încerca să învețe behop pe unul dintre ceilalți saxofonişti, apoi este luat la bătaie în Baton Rouge de alți muzicieni, acuzat că ar fi cântat ciudat pentru ca mai târziu, în 1961, marele Coltrane să declare despre cele 12 minute petrecute pe scenă cu Coleman ca fiind „cel mai intens moment din viața mea.” Albumul „Soul Grammar” îi aduce în 2007 premiul Pulitzer pentru muzică.

Pentru mai multe detalii:

http://www.newyorker.com/culture/richard-brody/ornette-colemans-revolution