„Parabola celei de-a Xl-a porunci – care nu poate fi alta, in contextul dat, decat sa nu poruncesti! – dobandeste, la Daneliuc, concretetea unei ierni absolute, regizorul concentrand, in spatiul simbolic al filmului sau, lumea deteriorata de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, experiente concentrationare de tipul fenomenului Pitesti, precum si ecouri din imediata actualitate, din starea de spirit a Romaniei post-decembriste”. Calin Caliman-2000 („Istoria filmului romanesc”)