Învăţământul artistic bucureştean şi arta românească după 1950
Expoziţie la aniversarea a 150 de ani ai Universităţii Naţionale de Arte
Curator: Adrian Guță
Arhitect: Attila Kim (RO)
Vernisaj: joi, 27.11.2014, ora 19.30
În cadrul evenimentului 3 + 10. MNAC. 13 ani de la înfiinţare. 10 ani în Palatul Parlamentului
28.11.2014 – 14.06.2015
MNAC – Palatul Parlamentului
etaj 1
Din cei 150 de ani de existenţă pe care îi împlineşte şi sărbătoreşte în 2014 Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, ceva mai mult de o treime, cea mai recentă, este asumată de această expoziţie. Criteriul unificator al unei selecţii inevitabil mărturisitoare a diversităţii este legătura fiecărui participant cu instituţia de învăţământ artistic ce s-a numit din 1950 până în 1990 Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, iar din 2002 se intitulează pe scurt UNArte. Ne referim aşadar la profesori şi absolvenţi, iar unii dintre aceştia din urmă au devenit la rândul lor profesori.
În cele şase decade şi jumătate pe care le subîntinde perioada avută în vedere, istoria Şcolii fondate în 1864 se împarte în două capitole distincte, între care piatră de hotar este anul 1989. Primul capitol a fost marcat ideologic de coordonatele regimului totalitar comunist; totuşi, a reuşit să ofere studenţilor un bun nivel de exigenţă profesională şi, mai ales după etapa realismului socialist, şi o deschidere de orizont, hrănite fiind aceste aspecte de calităţile pedagogice şi artistice ale mai multor profesori, calităţi care au contribuit (dincolo de cele intrinseci ale tinerilor beneficiari) la valoarea traseelor a numeroşi exponenţi din diverse promoţii de absolvenţi. Arta anilor ’60-’80 (fără să o luăm în discuţie şi pe cea oficială) stă mărturie în acest sens.
Schimbări majore au intervenit de la începutul anilor ’90, din punct de vedere structural, al componenţei staff-ului didactic, planurilor de învăţământ, titulaturii (institutul a devenit academie, aceasta a căpătat în 1998 statutul de universitate, respectiv de universitate naţională în 2002). Toate acestea aveau corespondent şi în viaţa artistică – profesorii noi, mai tineri, erau nume in curs de afirmare ori deja consacrate pe scena locală şi internaţională. UNArte desfăşoară de mai mult timp procesul de integrare în sistemul european de învăţământ artistic superior iar derularea, intensificată treptat, a programului Erasmus este o dovadă în acest sens. Importantă este şi posibilitatea exerciţiului expoziţional şi curatorial pe care o au studenţii datorită existenţei galeriei UNArte. Scena artistică românească este reprezentată, într-un important procent, de nume regăsibile printre cadrele didactice şi foştii studenţi ai UNArte. Aceasta nu înseamnă că selecţia de faţă ar reflecta ansamblul artei noastre contemporane.
Expoziţia propune o însumare de repere, alese din generaţii diferite, autori ale căror opere sunt reprezentative pentru unul sau altul dintr-o pluralitate de limbaje artistice. Este vorba, în această ultimă ordine de idei, de pictură, sculptură, grafică, obiect, instalaţie, fotografie, video.
Lucrările provin, majoritar, din colecţiile instituţiilor organizatoare: Universitatea Naţională de Arte şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană (cele mai multe de la cea de a doua). Li se adaugă opere de la Muzeul Municipiului Bucureşti, din atelierele unor plasticieni, din colecţii particulare.
Au fost aduse în spaţiul expoziţional şi lucrări din perioada studiilor artiştilor, unele chiar din grupajul de diplomă. Nu sunt multe exemple de acest fel, dar ele converg cu titulatura manifestării. În cea mai mare parte a ei, expoziţia reuneşte lucrări din alte etape de creaţie ale autorilor decât cea a începuturilor. S-a încercat, pe de altă parte, să se ofere publicului unele surprize, să fie reintroduşi în circuit artişti aproape uitaţi, lucrări mai rar văzute. Aceasta în paralel cu prezenţa în selecţie a unor opere considerate iconice în contextul artei contemporane româneşti.
În expoziţie se pot identifica direcţii importante care au definit/definesc artele noastre vizuale în intervalul amintit – nu a fost integrată arta oficială din perioada comunistă şi variantele sale de expresie plastică (doar câteva ecouri filtrate). Diferite “nuanţe” ale realismului, până la (neo)pop şi noul foto-realism, coexistă cu abstracţia lirică, neoexpresionismul coexistă cu ipostaze ale artei conceptuale dar şi cu esenţializări post-brâncuşiene ale formei în sculptură, elemente de suprarealism în grafică şi pictură convieţuiesc cu fotografia înscenată, repere ale neoortodoxismului cu readymade-ul modificat, ca să punctăm numai câteva exemple… Pe de altă parte, există, pluteşte printre lucrări, cu toată diversitatea voit accentuată şi de această enumerare, un aer comun, de familie culturală.
Expoziţia de faţă nu se doreşte o lecţie de istoria artei contemporane româneşti, chiar dacă fiecare lucrare, poate, şi toate împreună sunt contributive la această istorie. Nu încape nici o îndoială că s-ar putea constitui şi alte versiuni ale unei asemenea expoziţii – dincolo de cea care se propune aici şi acum – pornind de la criteriul coagulant enunţat. Ulterior deschiderii expoziţiei va fi publicat un amplu catalog al acesteia. Descarcă timeline
Adrian Guţă
Artiști (RO): Nicolae Alexi, Gheorghe I. Anghel, Carmen Apetrei, George Apostu, Ion Atanasiu Delamare, Cezar Atodiresei , Corneliu Baba, Mihai Balko, Vioara Bara, Constantin Baraschi, Silviu Băiaş, Cătălin Bălescu, Ioana Bătrânu, Ion Bitzan, Constantin Blendea, Catul Bogdan, Bogdan Bordeianu, Irina Botea, Traian Brădean, Geta Brătescu, Mihai Buculei, Aurel Bulacu, Marcel Bunea, Boris Caragea, Ştefan Câlţia, Andrei Chintilă, Alexandru Chira, Francisc Chiuariu, Vlad Ciobanu, Mihai Cismaru, Florin Ciubotaru, Alexandru Ciucurencu, Nistor Coita, Dumitru Cojocaru, Nicolae Comănescu, Alexandra Croitoru, Reka Csapo Dup, Suzana Dan, Elena Boby Dumitrescu, Mircia Dumitrescu, Sorin Dumitrescu, Ion Dumitriu, Darie Dup, Dan Erceanu, Aniela Firon, Constantin Flondor, Dimitrie Găvrilean, Benedict Gănescu, Ion Alin Gheorghiu, Marin Gherasim, Vasile Gorduz, Dumitru Gorzo, Teodor Graur, Vasile Grigore, Ion Grigorescu, Octav Grigorescu, Eugen Gustea, Harry Guttman,Vlad Iacob, Adrian Ilfoveanu, Nicu Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Gheorghe Iliescu-Călineşti, Nadia Ioan, Costin Ioanid, Ion Irimescu, Gheorghe Ivancenco, Peter Jacobi, Vasile Kazar, Aurora Király, Iosif Király, Nicolae Krassovski, Marius Leonte, Stela Lie, Petru Lucaci, Ethel LukátsBăiaş, Ovidiu Maitec, Henry Mavrodin, Mihai Mănescu, Cornel Medrea, Wanda Mihuleac,Florin Mitroi, Valeriu Mladin, Gili Mocanu, Cosmin Moldovan, Teodor Moraru, Mircea Muntenescu, Ion Lucian Murnu, Georgeta Năpăruş, Paul Neagu, Ion Nicodim,Florin Niculiu,Mihai Oroveanu, Ion Pacea, Christian Paraschiv, Horea Paştina, Alexandru Patatics, Cosmin Paulescu, Neculai Păduraru, Romelo Pervolovici, Constantin Piliuţă, Adrian Pîrvu, Eugen Popa, Constantin Popovici, Marilena Preda Sânc, Florica Prevenda, Peter Pusztai, Silvia Radu, Gheorghe Rasovszky, Cristian Răduţă, Alexandru Rădvan, Dodi Romanaţi, Mihai Rusen, Liviu Russu, Ion Sălişteanu, Mihai Sârbulescu, Elena Scutaru, Marcel Scutaru, Ştefan Sevastre, Doina Simionescu, Ovidiu Simionescu, Donald Simionoiu, Ana Maria Smigelschi, Mircea Spătaru, Dan Stanciu, Ion Stendl, Florin Stoiciu, Dorian Szasz, Ştefan Szönyi, Gheorghe Şaru, Vladimir Şetran, Constantin Şevţov, Napoleon Tiron, Mircea Tohătan, Vasile Tolan, Roman Tolici, Roxana Trestioreanu, Corneliu Vasilescu, Paul Vasilescu, Victor Velculescu, Simona Vilău, Aurel Vlad, Ecaterina Vrana, Sorin Vreme, Vladimir Zamfirescu, Gheorghe Zărnescu, Marian Zidaru.
Parteneri: Universitatea Naţională de Arte (UNArte)
Parteneri media: igloo, Zeppelin, Șapte Seri, feeder.ro, Radio France Internationale.
Sponsor: Crama Oprișor.