Evenimente : Concerte

Liveland Festival 2010 – 19 iunie – Day Two

Romantic Jurgen, Mes Quins, Hugo Race & True Spirit, To Rococo Rot, Kissogram & Kleerup

Mes Quins
Era o zi friguroasa din iarna anului 2008 cand Ovidiu Chihaia si Silviu Gherman si-au facut trupa – Mes Quins, un proiect synth-pop cu radacini in Brasov, naturalizat la Bucuresti. Chihaia era, la vremea lui, un tanar precoce care stia sa cante la chitara. Activase in trupe de succes precum Pure, Guillotines si Hotel Fetish, aducand astfel un know-how pe care Gherman nu-l avea defel. In afara de pasiunea pentru sunetele electronice, Gherman se ocupa cu jucatul in reclame si cu scrisul de carti. De altfel, primul concert al trupei a avut loc o data cu lansarea celui de-al doilea volum al lui Gherman, Cele mai frumoase creiere. In 2009, cei doi membri fondatori Mes Quins au cooptat o basista (Gina Teslaru) si un tobosar (Ovidiu Rusu), concertand in mai toate cluburile din Bucuresti, in deschidere pentru Namosh, Handsome Furs, Noblesse Oblige si Kissogram, si afisand de fiecare data o imagine extrem de sexuala dar nesustinuta stilistic. Sound-ul lor e "ca o injuratura venita din gura unui bosorog intelept care asculta Kraftwerk", dupa cum spun chiar ei. Trupa are la activ un videoclip la piesa In The Land Of The Dead, regizat de Miruna Boruzescu, iar albumul de debut, mixat de Dan Serbanescu (Divine Muzak, The Pixels) va fi lansat in curand.
"Mes Quins stiu sa fie diferiti. Si nu doar diferiti de altii, dar si diferiti in propriile interpretari." – iConcert

Romantic Jurgen
Plictisiti de moarte de asa-zisa scena alternativa romaneasca, din care lipseau cu desavarsire trupele electro, timisorenii Sandra (voce, versuri), Dacian (synth, clape, programming) si Alexandru (chitara) formeaza in 2007 trupa Romantic Jurgen. Directia era una clara de la inceput: o formatie electro/wave/post industrial. Dupa o serie de concerte in tara, trupa lanseaza albumul de debut, Dead Bunny Invasion (2008), la casa de discuri independenta Roadrunner Records, din Bucuresti. Dificil de incadrat intr-un stil anume, Romantic Jurgen este o combinatie de electro-pop dur cu elemente industriale optzeciste, chitari caustice no-wave si post-punk, si o voce feminina puternica. Versurile trupei sunt puternic influentate de miscarea Dada. Atmosfera unica este completata de show-uri live explozive si vizualuri pe masura.
"Romantic Jurgen e un trio romanesc compus dintr-o voce feminina unica, o chitara puternica si un synth nervos. Daca Peaches si-ar face trupa, cam asa ar suna." – Exit Fest

Hugo Race & True Spirit
Hugo Race, fost membru fondator in trupa Nick Cave & The Bad Seeds, este un muzician explorator, al carui stil muzical evolueaza continuu. Sound-ul sau este o experienta permanenta si greu de definit, impregnata puternic de punk si jazz, dar si de rock&roll si electro.
Originar din Melbourne, Australia, Hugo Race a pus bazele trupei art-punk The Wreckery. La sfarsitul anilor ’80 isi incepe calatoria muzicala alaturi de trupa sa, True Spirit, dar si seria unor colaborari care-i descriu perfect stilul eclectic: Sepiatone, trupa de pop experimental, alaturi de Marta Collica, trupa de psihedelic country Lilium, alaturi de Pascal Humbert (16 Horsepower si Woven Hand) si proiectul de pop electronic Rogall & The Electric Circus Sideshow, impreuna cu DJ Rogall, sunt doar cateva dintre acestea. Impreuna cu True Spirit a lansat 13 albume, dintre care ultimul, 53rd State a fost aclamat atat de fani cat si de critici. Neputand fi redus la o singura categorie stilistica, Hugo Race este un fel de creatie muzicala complexa care inglobeaza cate ceva din figurile emblematice ale rock-ului ultimilor 30 de ani: un strop din vibe-ul nelinistit al lui Iggy Pop, sonoritati asemanatoare cu cele ale lui Nick Cave si puterea psihedelica a unor solisti ca Gordon Gano (Violent Femmes) sau David Eugene Edwards (16 Horsepower).
"Enigmatic si nelinistit, dar irezistibil, ca un pumnal invelit in matase." (The Big Takeover, USA)
"Un teritoriu tenebros al blues-ului atins de o neliniste otravita, scenarii dezolante si melodii malefice. Experimente, obscuritate si o atmosfera minimalista. Restul sunt aschii ale unor lumi indepartate, viziuni scheletice si deconstructii…" (Liverock, Italy)

To Rococo Rot
To Rococo Rot este un trio berlinez ce combina muzica electronica cu elemente acustice pentru a crea un sound post-rock aparte. Trupa se compune din basistul Stefan Schneider (Kreidler) si fratii Robert (chitara, electronica) si Ronald Lippok (tobe, efecte).
To Rococo Rot au debutat in 1996 cu un album fara titlu, pe vinil, continuand apoi cu Veiculo (1997), lansat de casa de discuri britanica City Slang. In acelasi an, trupa a inregistrat un material nou de studio cu producatorul David Moufang. Dupa transferul la Mute Records, formatia a lansat The Amateur View in 1999 si Music Is a Hungry Ghost in 2001, urmat de albumul Hotel Morgen (2004), bine primit de critica de specialitate. Cel mai recent album To Rococo Rot, Speculation, a fost lansat in martie anul acesta de Domino Records.
"Trio-ul german reinventeaza rock-ul instrumental cu influente electronice, iar entuziasmul lor pentru recontextualizarea sunetelor familiare ramane neschimbat." (BBC)
“To Rococo Rot combina efectul analog cu pasaje electronice si percutie mecanica pentru a crea un sound digital, dar 100% uman.” (Pitchfork)

Kissogram
Infiintata la sfarsitul anilor ’90 de Jonas Poppe si Sebastian Dasse, formatia Kissogram lanseaza primul album propriu-zis in 2003 – The Secret Life of Cpt. Ferber, la casa berlineza de discuri Louisville. Albumul este aclamat de critica muzicala, care aplica formatiei etichete ca New New Wave, Electroclash sau Bohemian Disco Wave.
Dornica sa se reinventeze, trupa se orienteaza apoi catre surse de inspiratie variate: blues, muzica arabeasca si filmele lui Lauren Bacall, pe care le inglobeaza in piesele celui de-al doilea album, Nothing, Sir!(2007). Show-urile live devin din ce in ce mai zgomotoase si agresive, trupa renuntand treptat la influentele electronice in favoarea chitarilor si amplificatoarelor. Noul sound, caracterizat Rock’n’Roll Disco, cucereste Europa, Kissogram concertand si la Bucuresti, in 2007. In turneu, berlinezii il intalnesc pe fotograful londonez Joe Dilworth, fost tobosar la Stereolab, pe care il coopteaza in trupa.
Pentru cel mai recent album, Rubber and Meat (2009), Kissogram si-a propus un sound mai dur, dezbracat de adaosuri electronice, care sa inglobeze perfect energia live a trupei. Discul a fost produs la Stockholm de Pelle Gunnerfeldt (The Hives, The International Noise Conspiracy) si lansat de Louisville Records. Anul trecut, Kissogram i-a insotit pe cei de la Franz Ferdinand in turneul lor european si asiatic. In noiembrie, berlinezii au concertat pentru a doua oara la Bucuresti, la FRONT / The Ark, electrizand publicul cu piese ca Cool Kids Can’t Die si I Am The Night Before.
"Pop electronic, melancolic ca o mahmureala" (NME)
"Sound-ul disco se imbina cu rock ‘n roll-ul energic" (Tagesspiegel)
"Rubber & Meat, cel de-al treilea album Kissogram, reflecta atmosfera orasului din noptile tarzii, cand toate cluburile sunt deschise, strazile sunt pline de petrecareti, iar aerul este proaspat si racoros."(Monochrom)

Kleerup
Devenit celebru ca producator al cantaretei suedeze Robyn, datorita hit-ului "With Every Heartbeat" ce a ajuns pe primul loc al topurilor britanice in 2007, Andreas Kleerup s-a apucat de muzica la varsta de 11 ani. Artist multi-instrumentist, suedezul a incercat o varietate de forme de exprimare muzicala, de la trupe trash metal la orchestre simfonice, remixuri pentru trupe indie ca Shout Out Louds si the Concretes, pana la colaborarea cu Cindy Lauper, pe cel mai nou album al acesteia. In 2009, Kleerup lanseaza albumul de debut, self-titled, inregistrat in mare parte intr-o clinica de reabilitare, care include pe langa hit-ul cantat de Robyn si colaborari cu alte voci feminine celebre: Lykke Li, Titiyo si Marit Bergman, rezultatul fiind un disc pop cu impact emotional puternic.
"Muzicianul Andreas Kleerup este deja unul din personajele marcante ale scenei suedeze, acest adevarat incubator al muzicii pop internationale." – Pitchfork