A reusit sa surprinda, cu romanele sale despre rolul credintei in societate, despre diferente si asemanari intre Orient si Occident. Intr-atata incat unii au ajuns sa-i doreasca moartea.
Salman Rushdie, scriitorul de origine indiana, a atras, cu romanul Versetele satanice (1989), nu doar admiratia, ci si condamnarea la moarte din partea Ayatolah-ului Ruhollah Khomeini, liderul religios si politic al Iranului, pe motiv ca blasfemiaza religia islamica. Dupa zece ani in care a stat ascuns, Rushdie calatoreste acum in toata lumea pentru a-si cunoaste cititorii, zilele acestea aflandu-se pentru prima data si in Romania, unde editura Polirom i-a publicat, din 2006 si pana acum, 10 romane (printre care Versetele satanice, Copiii din miez de noapte, Seducatoarea din Florenta).
Desi cititorii il cunosc mai degraba pentru Versetele satanice, Salman Rushdie a cunoscut succesul international inca din 1981, cand primea Booker Prize pentru cel de-al doilea roman al sau Copiii din miez de noapte (1981). Cu aceasta carte, despre tranzitia Indiei de la colonialismul britanic la independenta obtinuta dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Rushdie inventa un tip de proza in care lumea britanica se adapteaza incet la cultura si traditia Indiei, si nu invers, cum se intampla in scrierile de pana atunci. Imbinand elementele fantastice cu descrieri realiste, umorul si parodia cu comentariile politice, engleza cu cuvinte din dialectele Hindi si Urdu, Rushdie avea sa scrie, in aproape toate romanele care-au urmat, despre rolul religiei in societate, despre imigranti, India natala si Occidentul tentatiilor.
Care sunt sacrificiile pe care el si oamenii din jurul lui au fost nevoiti sa le faca in numele acestor romane, aflati din revista MONEY EXPRESS.