De Citit : Reviews

Tokyo Sonata

| 15 iunie

Un manager corporatist este anuntat intr-o buna zi ca ori se reprofileaza la impins hirtii sau facut menajul in interiorul aceleiasi companii, ori e liber sa plece, iar omul, orgolios, isi ia catrafusele si paraseste corporatia trintind usa.
Un adolescent interiorizat incearca sa-si gaseasca modele pe la scoala, si, dupa ce hartuieste un profesor, incearca sa-l inteleaga profund si sa stabileasca o relatie, insa acesta prefera detestarea – e mai putin cheltuitoare de energii. Intr-unul dintre drumurile spre casa copilul aude lectii de pian si, brusc, stie ce vrea de la viata.
Un tinar care, la 18 ani, isi imbraca pofta de adrenalina in discurs patriotic. O mama aflata la mijloc intre toti acestia, care trebuie sa-si asume, cultural, zi de zi pozitia de pol suprem al intelegerii, dar e suficient de umana sa nu o faca. Toate, intr-o Japonie lovita mult mai crunt de criza decit ne putem imagina, in care globalizarea inseamna in primul rind China venind ca un tavalug peste ea cu muncitorii ei ieftini, cu vivacitatea si functionarii pregatiti la nivel olimpic.
Filmul lui Kiyoshi Kurosawa e o radiografie subtila a unei lumi sufocate de idiosincrazii, care actioneaza ca un singur om ajuns la o virsta la care nu se mai poate reforma si sa o ia de la capat, a unei Japonii dezarmate, fara solutii, dar prabusindu-se filigranat, cu un bun gust desavirsit. Finalul e atit de neasteptat incit restarteaza filmul dupa ce executa un salt pina la un cu totul alt nivel. O sonata de neuitat.

– citeste in continuare acest articol in APERITIFF, ziarul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRANSILVANIA. –