The Taking of Pelham 1, 2, 3 este un film de actiune dupa un tipar arhicunoscut. Nu ma refer aici doar la faptul ca este un remake. Este un film dintr-o tipologie arhicunoscuta, filme in care teroristi sau infractori iau ostatici si un negociator sau un politist eroic incearca si, de obicei, reuseste sa ii salveze. Iar America are un nou erou. Din pacate, tipul aceasta de filme reuneste 2 categorii de filme. Sunt cele reusite pe care le putem revedea oricand cu placere si cele facute ca sa fie facute. Ceea ce salveaza The Taking of Pelham 1, 2, 3 de la a cadea in cea de-a doua categorie este interpretarea intensa a celor doi actori principali – Denzel Washington si John Travolta.
We all owe God a death!
Atunci cand te trezesti dimineata si iti pui sosetele in picioare, niciodata nu vei putea sti cum se va desfasura ziua ta. Si in niciun caz nu vei avea de unde sti cum se va termina. Pentru dispecerul si seful Directiei de Transporturi New York, Walter Garber (interpretat de Denzel Washington), acest lucru devine evident. Ziua inceputa banal se transforma intr-un haos dupa ce un grup de 4 oameni deturneaza un vagon de metrou si ii ia ostatici pe pasagerii acestuia. Walter se va trezi in pozitia de a fi cel care tine legatura si negociaza cu seful grupului de infractori, Ryder (interpretat de John Travolta).
Ceea ce cere Ryder pentru a elibera ostaticii este sa primeasca o rascumparare de 10 milioane de dolari in nu mai mult de o ora. Pentru fiecare minut de intarziere acesta ameninta ca va omori cate un ostatic. Ceea ce face insa ca Ryder sa nu fie luat foarte in serios la inceput (cel putin pana cand nu omoara primul ostatic) este intrebarea aflata pe buzele tuturor: pe unde au de gand sa scape infractorii, in conditiile in care sunt inconjurati de politie care le pandeste fiecare miscare?
Un remake adaptat la realitatea contemporana
Filmul The Taking of Pelham 1, 2, 3 este un remake dupa filmul omonim (The Taking of Pelham 1 2 3) din anul 1974 cu Walter Matthau si Robert Shaw in rolurile principale. Acesta la randul sau a fost o adaptare dupa un roman de succes al lui John Godey (nume de autor pentru Morton Freedgood).
Ceea ce regizorul Tony Scott a dorit sa realizeze cu The Taking of Pelham 1, 2, 3 nu a fost neaprat un remake al clasicului film. El si-a propus un film cu identitate proprie, care sa puna mai mult accent pe personaje si interpretarea lor si mai putin pe actiune si desfasurarea sa. De asemenea, si-a propus sa adapteze povestea la realitatea New York-ului contemporan, pornind de la premisa ca orasul s-a schimbat foarte mult din 1974 pana in prezent.
Filmul merge ca trenul – porneste in forta, ne tine in suspans, ca la final sa franeze usor patetic
Modul de filmare este rapid. Filmarile se petrec chiar in tunelurile metroului din New York, senzatia de teama creata de trenurile mergand in goana fiind foarte bine surprinsa. Replicile sunt dure, imaginile violente, succesiunea lor infricosator de rapida, iar tempo-ul plin de suspans. Chiar daca unele replici si scene din film par fortate, suspansul te face sa treci mai repede peste ele si sa te prefaci ca nu le-ai observat. Voi mentiona insa replica sotiei lui Denzel Washington care il roaga pe acesta sa vina acasa teafar si cu 4 litri de lapte – un cliseu american tipic si destul de penibil, dupa parerea mea.
Daca sarim insa peste scenele patetice, peste momentele americane tipice care se doresc emotionante, filmul ne va tine in priza pana intr-un anumit punct. Mai exact pana cand se va apropia de final. Asemenea trenului, filmul reuseste din pacate sa franeze inainte de vreme. Si mai mult, franeaza in niste scene care se vor emotionante, dar reusesc sa fie doar exagerat de patetice. Va las insa sa constatati cu ochii vostri.
Despre actori si regie ce se poate spune?
Ceea ce reuseste sa ne farmece la The Taking of Pelham 1, 2, 3 sunt actorii si interpretarile complexe ale acestora. Washington si Travolta reusesc sa joace foarte convingator un joc de-a soarecele si pisica intre 2 oameni deosebit de puternici. Inclestarea de minti si forte dintre cei doi da nastere unei tensiuni uimitoare, suspansul filmului crescand cu fiecare replica si traire a celor doua personaje.
Denzel Washington joaca rolul care i se potriveste manusa: acela al unui om obisnuit care este pus intr-o situatie mult peste limitele sale. Personajul lui Washington pare a se aflat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Nu numai ca nu este un politist, el este un simplu angajat la metrou. Mai mult decat atat, personajul Garber este intr-un moment al existentei sale in care se caieste pentru un delict in prezent anchetat de politie. Tocmai de aceea, Garber identifica in implicarea sa in salvarea ostaticilor din Pelham 1 2 3 o oportunitate de a-si spala pacatele. Washington isi joaca rolul aparent fara efort, reamintindu-ne inca o data de ce actorul a fost pana in prezent de 2 ori laureat al Academiei de Film (Oscar 2001 pentru cel mai bun actor in rol principal in Training Day si Oscar 1990 pentru cel mai bun actor in rol secundar in Glory).
John Travolta stie sa joace roluri negative. Sa ne amintim doar performantele sale actoricesti din filmele Face/Off si Swordfish. Travolta nu face, prin urmare, niciun efort cu rolul lui Ryder. Improvizeaza foarte mult, incercand sa descopere veleitati ascunse ale personajului, facandu-l cat mai complex. Este in acelasi timp inteligent, coleric, sarmant, insetat de razbunare, intens. Personajul Ryver nu isi doreste bani. El isi doreste razbunare. Vrea sa se razbune pe orasul New York si pe cei care il conduc.
Tony Scott este un regizor britanic celebru pentru filmele sale de actiune deosebit de spectaculoase. Sa ne reamintim doar preacunoscutele Top Gun, Revenge, The Fan, Enemy of the State, Spy Game, Deja Vu, True Romance, Man on Fire si Domino. El si Denzel Washington au avut in trecut alte 3 colaborari cu ocazia unor filme de actiune de succes: Man on Fire, Crimson Tide si Deja Vu. Distractiv este ca scenaristul filmului The Taking of Pelham 1, 2, 3 – Brian Helgeland (castigator al premiului Oscar 1998 pentru scenariul adaptat al L.A. Confidential si nominalizat la Oscar 2004 pentru scenariul Mystic River) – a lucrat si el cu Scott si Washington in echipa filmului Man on Fire.
Pe scurt, eu va invit sa nu sariti peste The Taking of Pelham 1, 2, 3 daca va plac thrillerele si filmele de actiune, intrucat Tony Scott a fost si a ramas un adevarat etalon al acestora, iar Denzel Washington si John Travolta se ridica la standardele cu care ne-au obisnuit pana acum.
CoolRank: 7.5/10
– atmosfera & entertainment: 7.5/10
– regie: 7.5/10
– actori: 8/10
– scenariu: 7/10
– montaj: 7/10
Articol publicat pe Raluk.ro.