Imi plac mult filmele frantuzesti. Mi se par foarte sincere si naturale, lipsite de pampoanele hollywoodiene. Dar francezii au un umor cel putin ciudat. Am vazut asta cand am fost la Ierburi salbatice.
Crize de varsta mijlocie si reactii haotice
Marguerite Muir (interpretata de Sabine Azéma) isi cumpara o minunata pereche de pantofi, dar ghinionul face ca imediat dupa asta sa i se fure geanta. Hotul ia banii si apoi arunca portofelul cu acte intr-o parcare. Georges Palet (interpretat de André Dussollier) il gaseste cand se indreapta spre masina lui. Il cerceteaza si devine interesat de femeia din poze, mai ales pentru ca ea are permis de pilot de avion. Desi este casatorit si duce o viata linistita, el viseaza ca un adolescent la o poveste de dragoste cu cea care si-a pierdut actele. Si asteapta ca si ea sa ii raspunda cu entuziasm.
Dupa multe ezitari, Georges merge la politie sa declare gasirea portofelului. Marguerite il suna sa ii multumeasca pentru fapta buna, dar primeste o reactie neasteptat de agresiva. Apoi “salvatorul” incepe sa ii telefoneze si sa ii trimita scrisori. Si ar fi fost bine daca s-ar fi oprit aici, dar pe masura ce este respins, incearca sa se apropie si mai mult. Domnisoara Muir le cere politistilor sa il avertizeze pe hartuitor, dar imediat dupa asta se sperie ca a exagerat si ca Georges va pati ceva rau. Rolurile se schimba si ea devine urmaritoarea iar Palet, urmaritul.
Despre actori si regie ce se poate spune?
In primul rand, oricine vede filmul trebuie sa aiba tot timpul in vedere metafora din titlu. Iarba salbatica creste acolo unde nu sunt deloc conditii propice. Asa ca si personajele sunt opusul a ce stim noi a fi normalitate. Eu una n-am reusit sa mentin gandul asta cand am vazut cum se comporta oamenii astia. Reactioneaza exagerat de violent sau de bland, se sucesc, se imprietenesc cand ar trebui sa fie dusmani si se rastesc cand lucrurile merg bine. Pe scurt, niste adulti fragili in criza varstei mijlocii.
Sabine Azema este tot timpul tematoare, ingrijorata, nehotarata. Si are parul ca o matura rosie. In fine, asta e mai putin relevant. Andre Dussollier este la fel. Fara matura pe cap desigur, dar atinge un grad asemanator de ciudatenie prin multa, multa paranoia. Emmanuelle Devos este Josepha, colega si prietena lui Marguerite. Pare cea mai normala din film, pana cand are o mica intamplare cu domnul Palet. Iar sotia lui Georges, Anne Consigny, este mult prea tanara ca sa pot sa cred linistita ca ei doi sunt casatoriti de 30 de ani.
Alain Resnais are o experienta incredibil de vasta. Primul film regizat de el a fost in 1936 si de atunci a realizat aproape 50 de filme. Cel mai apreciat film al lui este Hiroshima mon amour. Cu un asemenea background, te-ai astepta sa fie capodopera orice iese din mana lui. Dar se pare ca nu e asa.
Ce spun criticii despre Ierburi salbatice?
Ierburi salbatice a castigat Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Cannes. Totusi parerile sunt impartite, unii considera Les Herbes Folles o atipica si frumoasa poveste de dragoste, altii zic ca este o incercare nereusita de comedie romantica. Tomatomeater-ul de pe Rotten Tomatoes a apreciat 70% din critici ca fiind pozitive.
Verdictul Raluk.ro
Simbolurile din Wild Grass sunt foarte frumoase, dar trebuie atentie mare sa le prinzi. Iar actiunea nu-ti usureaza munca, ba dimpotriva distrage prin haosul reactiilor. Filmul e exact ca oamenii care spun povesti aberante cu cea mai mare seriozitate. Nu stii daca sa te tavalesti pe jos de ras sau sa te uiti crucis la ei. Asadar, conditiile pentru o vizionare fericita a acestui film: chef de facut misto si ironii; plictiseala de clisee americane. Daca sunteti in starea asta, o sa vi se para genial. Altfel, mai bine va abtineti.
CoolRank: 6/10
– atmosfera & entertainment: 7/10
– regie: 6/10
– actori: 7/10
– scenariu: 4/10
– montaj: 6/10
Nota IMDb: 6.8/10
Articol realizat de Dana Roteanu pe Raluk.ro.