M-as juca serios.
Un mogul e mogul dans le cul pe motiv ca vrea sa se joace de-a puterea. Cu baietii, in timpul programului si cu fetele, in afara lui. Ca doar nu de dragul libertatii de exprimare a angajatilor! Si, of shore, ar vrea omu‘, ca tot romanul, sa intre in istorie. Ca poate prinde si el un bulevard, ceva, sa-l injure urmasul ca nu-i asfaltat cum trebuie. Si purcede mogulul sa bage baaani. Si baga, si baga, intra-n campanie electorala si iar baga si intra pana o pierde cu istorie cu tot. Si-atunci intra istoria in el. Deci, mogulul nu vrea sa se distreze, el vrea voluptate, frate, el vrea sa conteze, sa fie intrebat, ascultat, finantat, percutat, complimentat. El se bucura numai cand castiga. E jucator, tipul! Ca tot se poarta in sezonul 2004–2014. Dar pana la urma ramane cum au stabilit BEC.ul si istoria: invins. Bunaoara, bagi o suta, doua de milioane in tara asta si, in loc sa te iubeasca lumea si sa devii un om puternic, cum ti-ai dorit de mic, ajungi mic cand tu, de fapt, te dai mare. Nici tu nu te bucuri, nici poporul alegator, nici angajatii, nici dusmanii tai. Nici invingatorii, nici invinsii. Pai, cum e mai prost: si crizat si cu banii luati!
O tristete generala. Cam cum e acum in tara noastra. Pai, daca tot ai un miliard, doua, noua, de ce sa nu alegi calea mai scurta de a intra in anale, canale teve sau spitale cu wece?!? Adicatelea: iei matale, vizionarul neamului, vreo doua sute de milioane si faci 40 de spitale a cate cinci milioane. In fiecare judet al tarii! Sa zicem! Pe care scrii cu litere versacce din titanium: Memorialul Mogulului Mitica Rapandulescu. Si atunci se-ntampla in capul istoriei si mai ales al romanului sa te pomeneasca si aghezmuiasca caaaate zile o avea, si inca vreo trei sute de ani de-aici incolo! Caci, deh, Sanatate/Ca-i mai buna decat toate! Eu cam asa as face!