"Ciuda tie, bravo mie" – imi amintesc ca asa spuneam toti la gradinita cand aveam parte de vreun lucru nou sau de vreo experienta frumoasa la care altii ar fi avut acces, la randul lor, daca ar fi incercat. Sau cand primeam a doua portie de desert si altii nu. Mesajul copilaros postat mai sus e adresat tuturor celor care au fugit de ploaia torentiala care-a inceput inainte de bis-ul lui PATRICE aseara la B’ESTFEST ZIUA ZERO.
Daca ati ajuns inainte de ora 19.30 in locatia generic denumita ROMEXPO si ati venit setati sa-i vedeti pe THE KILLERS, sau ma rog, sa va bucurati chiar de toti banii dati pe bilet si ati stat pana la capat, stiti ce spun.
"Nu ne face pe noi ploaia!" se incurajau unii la bustul gol, adapostiti in cortul SILENT DISCO. Zgribuliti sub umbrelele mari de la terase, in corturi si te miri pe unde-au mai gasit, o buna parte din cei care-au dansat la SNAILS sau in ploaie la PATRICE (care nu ma asteptam sa fie asa de haios si de tonic – in mare forma, pe bune!) au asteptat cuminti WHITE LIES si THE KILLERS, fara sa-i bata la cap pe toti purtatorii de ecusoane (nu ma numar orintre ei, nu e nicio aluzie) cu intrebari panicarde, fara sa-si faca griji ca trupele astea n-or sa cante si o sa fie reprogramate in alta zi.
Pe la Info Point ploua cu "se mai tine in continuare?", pe la SILENT DISCO nu prea. Aici, pelerine, umbrele, haine ude colorau un musuroi plin de viata care-a lasat deoparte cartoanele cu mici si muraturi, cutiile de mancare chinezeasca si telecomanda de la Wii deoparte, cand s-a mai domolit ploaia si-au cantat cei de la WHITE LIES, si-au alergat intr-un suflet la scena Romtelecom cand s-a auzit intrebati: "Are we human, or are we dancers?". THE KILLERS au innebunit publicul de la primele acorduri. Cum au reusit si Faithless intr-un concert in ploaie tot la Bucuresti (cu un an inainte de concertul lor de la B’ESTFEST).
Rockeri, punkeri, discomani, depeshari, emonache, indecisi, pustani sau oameni trecuti de varsta a doua, gravide, amorezati sau nu, casatoriti, singuri, divortati, gay, metro, macho, retro, urban, hip, toti urlau laolalta in ploaie, toti zambeau larg, bucurandu-se ca-ntr-o zi de gradinita in care educatoarea le face cadou cea mai tare petrecere, cu lumini, cu verde, cu dans si toti se joaca si sar in acelasi timp… ati prins ideea.
Sms-uri, convorbiri telefonice emotionate, aparate foto blitzuid vesele prin ploaie, plete ude si rimeluri scurse, picioare tinand indracit ritmul in balti, mani aruncate in aer, voci cantand la unison versurile trupei care li se daruia acord cu acord si care-i tinea in priza.
Cam asa a fost pe scurt la THE KILLERS. Macar pentru unii. Vreo 17 piese, un bis extraordinar, o atmosfera de zile mari, oameni faini care n-au mai stiut nici de ploaie, nici de noroi, fascinati de cei de pe scena pe care la final au vazut-o aproape in flacari (proiectii vulcanice – sau mai pe intelesul unchiului "erau imagini cu lava care curgea, bre!" – efecte pirotehnice, tobe si chitari incinse la max).
Daca n-ati mai stat aseara la The Killers sau vi se intampla sa nu stiti cine sunt ei si ce-i de capul lor, va reamintesc / spun pentru intaiasi data ca trebuie neaparat sa-i vedeti LIVE pe baietii astia pe care-i cheama:
Brandon Flowers – Vocals, Keyboards
David Keuning – Guitars
Mark Stoermer – Bass
Ronnie Vannucci – Drums
Fetelor, Brandon e super sexi si canta de te-nteapa la corason! Cautati de ascultati cum "ruleaza fin" piesa asta:
Losing Touch :
Console me in my darkest hour
Convince me that the truth is always grey
Caress me in your velvet chair
Conceal me from the ghosts you cast away
I’m in no hurry
You go run and tell your friends I’m losing touch.
Fill their heads with rumors of impending doom
It must be true.
Console me in my darkest hour
And tell me that you always hear my cries
I wonder what you’ve got conspired
I’m sure it dawns a consolation prize
I’m in no hurry
You go run and tell your friends I’m losing touch.
Fill the night with stories, the legend grows
Of how you got lost
But you made your way back home
You sold your soul
Like a Roman vagabond, yeah
I heard you from the wishing well in the city
Console me in my darkest hour
Then you throw me down
I’m in no hurry
You go run and tell your friends I’m losing touch
Fill your crown with rumors
Impending doom, it must be true
But you made your way back home
You sold your soul like a Roman vagabond
And about how you got lost,
But you made your way back home
And the legions stand alone
I’m losing touch
CONCLUZIE: Daca ati fost in multimea de la B’ESTFEST ZIUA ZERO si-ati rezistat pana la capat, va felicit si va multumesc. Mai ales celor din fata, din mijloc, din spate, de pe lateral si care pe unde-ati stat si-ati dansat, toata stima, ati fost un public tare misto!
Daca n-ati fost, nu va zic decat sa va luati un weekend liber sa va duceti dupa THE KILLERS in strainatate, ca merita!
PS – Sa stiti ca nu numai in Romania ploua la concerte! Nu trebuie sa fii dus pe la Nova Rock, Sziget, Benicassim sau pe unde se tin festivaluri cool in lumea asta larga ca sa stii ca atunci cand dai banii pe bilet iti asumi si "riscul" de-a sari in noroi pentru trupele alea adunate sa faca show pentru tine.
PS – Celor care au castigat bilete B’ESTFEST pe 24fun.ro si tuturor celor prezenti la festival le asteptam comentariile, impresiile, sugestiile, povestile de amor si tot ce mai pot si vor sa ne impartaseasca, pe www.24fun.ro .