Multumim, Luiza.
www.dob.ro
Eu si Craio. Excursie in Cipru. Avion. Oameni noi, vreo 20. Otopeni. Coafura lui Vlad rezista. El are. Zburam. Cipru, insula arida, cu doi maslini, 24 de grade. Autocar. Incep glumele prostesti. De la noi doi. Hotel. Iesim pe faleza. Palmieri. Terasa. "Hello, can we get some good local wine here?". "Da, domnilor, bineinteles". Vin, terasa, case mediteraneene in lumina de apus. Cina cu toata lumea, la hotel. Apoi bar. Ne ametim. Vlad danseaza arabeste. Bem. Vorbim despre presa cu colegii.
A doua zi excursie cu autocarul. Glume de la noi. Unii rad rau. Altii sunt invidiosi. "Astia se uita unul la altul si deja rad". Radem tot mai mult. Dar mult :). Vedem hoteluri. Ajungem la al nostru. Cinci stele, cabine de lift fara put se plimba luxos in interiorul holului turn, glisand silentios. In camera: Playstation, vin, halat, vedere la mare. Iesim in oras, mai multi. Radem. Glume. Eu si Vlad nu ne mai oprim, e ca o emisiune intreaga de zile intregi. Creveti uriasi. Caracatita. Apoi restaurant de hotel. Vin rosu. Apoi bar.
Doi milionari ciudati beau Metaxa de 7 stele, fumeaza Romeo y Julieta si par sa fie proprietarii hotelului. Au o aroganta perfect asumata si raspund la numele de Dobro si Craio. A doua zi excursie la manastire. Deja nu mai rade aproape nimeni la glumele noastre. Asta se pare ca ne face sa radem rau. Apoi alt hotel. Apoi restaurant traditional cipriot. Al unei romance. Formatia canta in greceste. Dansez zorbastic, fara sa-mi pese de nimic, cu o doamna draguta si plina de viata, chiar daca are vreo 60 de ani. Beau Uzo. Mergem la hotel. Patru dintre noi ramanem la receptie, bem vin si suntem sinceri pana la patru dimineata. "Hai sa ne dam foc la pasapoarte"…