Ce-l leaga pe Cristian Soleanu de Pistol cu Capse.
O mie de bucuresteni au participat la o strasnica liturghie saptamana trecuta. La Silver Church, a slujit un grup de artisti strans in jurul tobelor lui Marky Ramone (Ramones) – Michael Graves (ex-Misfits) – voce, Alex Kane (AntiProduct) – chitara si Clare (AntiProduct) – bass. A fost un aprig requiem dedicat parintilor punk-ului, Ramones (in deschidere, a cantat Pistol cu capse).
Trei dintre cei patru membri ai grupului – Joey, Johnny si Dee Dee – au disparut la scurt timp dupa ce s-au despartit. Incepusera sa cante in garaj si dupa peste 2200 de concerte inca nu primisera o recunoastere/ succes comercial. Abia posteritatea i-a scos din garaj. Azi sunt deificati si li se dedica, uite, si la Bucuresti, ceremonii live. Pentru serviciul diavolin, Bucurestiul le-a oferit o biserica-garaj: Silver Church (ex-Grigore Preoteasa) imbraca intr-o sugerata structura de templu gotic un beton crud, teren sfant pentru matanii pogo.
Daca Ramones au cucerit lumea, fie si dupa disparitie, punkul autohton n-a iesit inca din garaj – citeste cluburi underground. O soarta similara e impartasita, la noi, de o alta specie "minora" – jazz-ul. Abia in ultimii 2-3 ani mica secta a publicului de jazz autohton a inceput sa creasca, dar jazz-ul romanesc ramane, inca, o Cenusareasa a muzicii. Pana sa se inventeze un Cannes al jazz-ului pe care sa-l cucereasca un roman hotarat, o cale promitatoare pare sa fie printul care umbla inarmat cu pantofiorul s-o faca celebra pe Cenusareasa.
Asa a venit acum cateva saptamani, Sam Newsome cu American-Romanian Jazz Suite – trei americani celebri au cantat alaturi de muzicieni romani. Sambata, la Teatrul Act si apoi la Art Jazz a mai avut loc o dubla tentativa: Cristian Soleanu New York Quartet. Trei printi new-yorkezi (Eric McPherson-drums, John Hebert-bass, Lucian Ban-pian) au potrivit cu mare succes pantofiorul celebritatii jaz-ului autohton.