De anul international Darwin sarbatorim involutia speciilor.
Show-ul de bocet si lumini organizat cu prilejul inmormantarii handbalistului Marian Cozma m-a alungat, zilele trecute, de la otelevizor, la lectura. Nu ma simteam atat de rau incat sa deschid o carte, mi-au ajuns ziarele. Dar nici aici n-am scapat de aceeasi istorie violenta: publicatiile emanau gaze lacrimogene si puteau a adrenalina de tap nervos. In particular m-au facut sa ma simt tot mai singur persoanele care propovaduiesc solutia violenta si, indeobste, cele care dirijeaza violenta impotriva „tiganilor“. Am denumit aceasta categorie specia „ochi pentru ochi“. Este o specie nascuta prin involutie relativa. Adica ai de le-a dat Darwin creier cat sa nu-l poata folosi. Si, pazea, e multa lume buna care populeaza specia asta: e si domnul C.T. Popescu – care, ca parinte al unui cod deontologic, nu identifica rasismul dintr-un articol, publicat in Ungaria, care vorbeste despre „criminalii tigani“; mai e si colegul cu ochelari care a semnat, saptamana trecuta un editorial cu titlul „dinte pentru dinte“ in chiar publicatia asta plina de fun. Vedeti, nu va trimit la exemplare defecte, gen Mircea Badea, ci la personaje cu care m-as simti oricand fericit sa ies la pascut. Dar sunt persoane care se asuma unei specii diferite de cea a oamenilor, odata ce se pretind diferiti de oameni, din motive de culoare. Asa ca m-am refugiat in Fabrica, la o supradoza de punk-rock (la multi ani Underfest). Exista si punkeri cultivatori de vise interzise de lege, dar niciodata din cele care identifica specii intre oameni. Altfel zis, a fost o mare bucurie reintalnirea cu E.M.I.L. I-am simtit mai puternici, mai in pielea lor. I-am ratat pe Pistol cu capse si pe cei care au cantat mai devreme, nu insa si pe No Use For a Name. Californienii, capul de afis al festivalului, au fost primiti cu caldura de Bucuresti, adica mult mai multe grade in inimi decat afara.
Si un gand bun pentru Poke.
[email protected]