Tanarul domn Geo e un norocos. Desi ar fi putut fi o stea rock (vocea lui frumoasa, baritonala, cu jvunc gutural e celebra In tot Bucurestiul), ori vedeta a podiumului de moda (are un metru optzeci si cinci, falci proeminente, solduri Inguste), ori inginer (a facut mate-fizica), tanarul domn Geo a ales alt destin. Visul lui din copilarie a fost sa fie critic literar. Nu scriitor, nu poet. Straniu. Profa de romana a fost data pe spate de capacitatea lui diabolica de a gasi nod In papura la orice. De exemplu: Ca cercei din ei sa faca cariul care-i mester faur. Cand vocea-i frumoasa, usor alterata din cauza pubertaţii, a subliniat cacofoniile, toata clasa a izbucnit In ras. Da, mare prostovan si Eminescu ala. Destinul Ii facuse semn.
Asa si-a construit cariera. Era daramatorul din oficiu. Numai ce urca pe firmament o noua stea a poeziei sau a prozei, ca imediat, fara mila si repros, tanarul domn Geo zdrobea improvizaţia cat ai zice peste. Ii puţeau tropii. Ii dadeau migrene metatezele. I se Intorcea stomacul pe dos de la comparaţii. Numai sa-si coboare privirea In pagini sau pe ecran si imediat se rusinau contradicţiile si anacolutul. La nici 30 de ani, era de temut si adorat. Era idolul poetelor care-si depuneau ofranda carnala sau scrisa, cu ochii sclipind Increzator. Fiecare visa sa Imblanzeasca fiara. Și fiecare se recunostea Infranta. De Indata ce ramanea singur, lua manunchiul de manuscrise si dadea drumul vocii sale fermecate. Poeziile se ofileau, versurile Isi juleau genunchii.
Asa si acum. Tanarul domn Geo iese tiptil din dormitor. In patul lui doarme o poetesa pirpirie, ochelarista si inhibata, care In ruptul capului nu-si oferise manuscrisele. Cinstit vorbind, fusese o catastrofa In pat. Acum simte nevoia s-o pedepseasca pentru nepricepere. Asa ca Incepe sa citeasca si faţa i se lumineaza de satisfacţie. E absolut penibila. Nu se Inselase. Redescopera, cu Incantarea Incrancenata care-l caracterizeaza, toate stangaciile si teribilismele In care e deja expert. Chiar atunci se iţeste capul ciufulit si cam urat al tinerei domnisoare poete. Isi ţine un cearceaf In dreptul pieptului, iar cu mana dreapta Il ţintuieste, acuzatoare dar neputincioasa. Manunchiul de manuscrise, sufletul ei furat.
Ranjind diabolic, tanarul domn Geo deschide gura si Incepe sa recite, criminal. Dar vocea i se Intrerupe, o tuse chinuita Il Ineaca, din gat, desfacandu-i falcile cu forţa. Vocea Ii iese din gura, Insangerata, cu vinisoare, coboara pe mana, Insfaca foile de hartie si, politicoasa, i le Inmaneaza fetei. Apoi face o reverenţa si dispare. Tanarul domn Geo se clatina, cad Intr-un genunchi si ramane nemiscat la picioarele fetei. Fata ramane asa pana cand sangele i-a ajuns la glezne. In clipa aia, face ochii mari si Incepe sa racneasca. Și nu s-a oprit, jur, pana n-a trezit tot blocul.