Cei din fata vor fi cei dintai.
Motto-ul pe care l-am descoperit mai sus, nu e un gest de expediata complezenta. Cei din fata pot fi primii care sa traiasca emotia succesului dupa cum pot fi primii care sa umple gheena oprobriului. Rokolectiv este principala oportunitate autohtona pentru a iesi in fata – vorbesc despre digi-artele audio-vizuale. Este unul dintre cele mai autentice laboratoare experimentale cu public. Anul acesta, la Rokolectiv, a fost invitat minifestivalul „Le Placard“.
In traducere, Le Placard inseamna „festivalul“ la care vin oameni ca sa asculte impreuna concerte diferite. Artistii produc simultan, eventual in locuri diferite, dar si in fata publicului; publicul poate sa aleaga ce asculta, pentru ca are la dispozitie casti. Multe casti. Istoria acestui eveniment are deja cativa ani – s-a nascut in Franta, in 1999 (gasiti pe youtube restul povestii).
Este o provocare conceptuala importanta, pentru ca valorifica diversitatea dincolo de ceea ce in mod obisnuit e posibil intr-un spectacol cu o singura scena. Dar nici scena Rokolectiv n-a fost, in programul sau de concerte live – un maraton de trei zile – monotona. Fanii evenimentului – consumatori de muzici electro si de experimente vizuale – aratau, duminica seara, la MNAC, destul de potoliti. Dar asta nu pentru ca genul artistic propus pe scena s-ar consuma intr-o dispozitie blazat intelectuala ci pentru ca multi erau epuizati de vibrantele nopti de la The ARK (locul in care s-a petrecut festivalul in primele doua seri).
Acolo, noaptea de sambata s-a oprit cu greu din dans, duminica dimineata la 6.
Ceea ce aproape ca m-a convins ca exista viata si dupa rock.