In week-endul dintre ianuarie si februarie 2009 Google s-a blocat o ora, iar noi nu am mai stiut sa traim.
Sambata dupa-amiaza, vreme cenusie, nu se intamplau mari evenimente, dar cate ceva tot mai era de aflat, pe ici, pe colo. La Paris bunaoara, intr-o piata cu un mare leu de bronz in mijloc, o mana de baieti care nu-l iubesc pe presedintele Sarkozy si ar vrea sa traiasca si ei cum le place, fara sa aiba toata ziua buna ziua politia pe cap sub diferite pretexte, isi pregateau sticlele incendiare destinate fortelor anti-razmerita. La randul lor scutierii francezi isi pusesera costumele bleumaren, platosa de burete si castile de jucator de baseball, gata sa dea piept cu cei mai suparati dintre stangisti. Dupa cafteala, destinul programase o scena insolita in wc-ul aflat la subsolul unei cafenele din piata cu leul de bronz: aliniati umar la umar, cu fata la urinoare, un manifestant cam jumulit si un scutier cu maciuca de cauciuc, pistol si talkie-walkie la brau, se usurau simultan… Dar nimeni nu a putut sa afle despre aceste lucruri pentru ca, in acelasi moment, nformatorului Google i-au sarit capacele. Timp de aproape o ora, orice l-ai fi intrebat pe musiu, ecranul ordinatorului iti afisa ceva de genul «Acest site este periculos, computerul dumneavoastra risca sa fie infectat». Si pas de-a afla vreo informatie, jupan Google te trimitea la departamentul de securitate. Lucrurile si-au revenit destul de repede la normal, Google si-a cerut scuze si a balbait ceva despre o eroare umana, cum ca cineva, undeva, a definit drept element periculos bara verticala care apare in orice adresa de site. Ei si? Pai cum ei si? Timp de aproape o ora incercai ca turbat sa intri undeva, cumva, pe un site oarecare, ceva acolo… si nimic! Parca nu mai aveai maini, picioare, ochi, murisesi si erai singur, pe intuneric, in mijlocul iadului… Si daca de maine nu mai avem internet, ce ne facem? Mai stim oare sa traim?!
[email protected]