Mic eseu despre rata mortalitatii la computere
Daca mi-ai luat laptopul, mor de foame! Nu mai pot sa castig bani, decat daca ma recalific ca sapator de santuri sau vanzator de fast food. Este asadar de inteles disperarea mea cand respectivul device (abia a implinit un an) a scos la un moment dat un gen de horcait, apoi un piuit si a murit. Am incercat sa-l resuscitez. Nimic. A doua zi dimineata il bag din nou in priza. Bucurie mare: parca imi iesisera numerele la loto. Laptopul se trezise la viata. Dupa vreo ora, horcaie si moare din nou. S-o fi ars incarcatorul, zic. Iau taxiul si merg sa fac rost de un charger echivalent. Ma intorc acasa, trag aer in piept, fac experimentul tip swinger, nimic! Nu e de vina incarcatorul, clar. Bag laptopul in geanta, iau taxiul, si ma duc glont la magazinul de unde l-am cumparat pe respectivul decedat. Omul de la service se uita, nu gaseste buba si imi sugereaza sa ma duc direct la importator pentru ca la ei dureaza. Seara ma plang unui prieten si acesta imi da pe loc un leac hi-tech. „Scoate bateria – imi zice – tine apasat butonul de pornire 10 secunde si apoi baga-l din nou in priza. E ceva de la nu stiu ce condensator, eu asa l-am reparat pe al meu.“ O sa-i dau o bere cand il voi mai intalni. Laptopul s-a facut bine imediat. N-a mai intrat in coma, dovada ca scriu articolul acesta pe tastatura lui. Va spun si voua acest pont, Doamne fereste poate ca va va folosi candva. Si sunt sanse mari sa va foloseasca, pentru ca in ultimii ani s-au intamplat niste lucruri: productia mondiala de laptopuri s-a mutat – banuiesc 90% – in China. Preturile de raft au scazut fantastic – notebook-ul a incetat sa mai fie un produs de lux, insa aud din ce in ce mai des ca inca unuia dintre cunoscutii mei i-a crapat laptopul. Ce marca? Cu rare exceptii, asta nu mai conteaza. Made in China, cum va spuneam.