un interviu in Art review
In august 2009, influentul teoretician Jacques Rancière a publicat la Verso cartea The Emancipated Spectator, in care discuta chestiuni privitoare la artist ca agent politic si acceptiunile curente ale artei critice, una tot mai repetitiva si mai slabita de fortele-I subversive. Inca nu am prins cartea, insa am citit un excelent interviu acordat de Rancière publicatiei Art review (aprilie 2010): ni se povesteste cum, antrenat in domeniul filosofiei si interesat de dezbaterea asupra sfarsitului – fie el al istoriei, artei sau al politicii – lui Rancière i s-ar fi solicitat la un moment dat o reflectie asupra relatiei dintre istorie si reprezentarea ei, aparand astfel un prim text al sau pe marginea artei, Facing History.
O atentie orientata deopotriva catre arhivele miscarilor muncitoresti de-a lungul secolelor 19-20 si inspre arta contemporana, l-a determinat pe Jacques Rancière sa argumenteze, intr-o suita de texte si eseuri, emanciparea sociala ca emancipare estetica. In interviul mentionat, filosoful lamureste faptul ca „emaniciparea estetica nu este rezultatul strategiilor politice ale artistului. Este foarte importanta distinctia dintre experienta estetica si strategiile artistice. Strategiile artistilor sunt intotdeauna strategii menite sa-i faca pe ceilalti sa vada ceea ce nu au vazut, sa-i activeze, desi sunt pasivi etc. Emanciparea estetica inseamna ca pana si cei presupusi ignoranti sau spectatori pasivi sunt capabili sa-si reaproprieze, in felul lor, produsul strategiei artistului“. Interviul se gaseste online, la www.artreview.com.