GOTH
In vremurile in care mai eram angajat imi programam concediile in functie de data vreunui concert. Plecam in strainatate nu pentru a face turism, ci ca sa prind o trupa preferata. Festivalul de la Sziget a fost o mare revelatie. In timp, mi-am vazut live cam toate preferintele muzicale, culminand cu Nick Cave and The Bad Seeds anul trecut in Dresda. In afara de PJ Harvey si formatii cu vocali decedati, am avut contact sonor si visual cu tot playlistul care conteaza. Treptat, entuziamul meu de a merge la concerte s-a diminuat desi, in continuare, ascult zilnic muzica si imi trag nume noi. The Sisters of Mercy fac parte dintre trupele care bantuie prin lume de vreo 30 de ani si au intrat in topul preferintelor mele cand inca mai scoteau LP-uri (Vision Thing, care a fost si ultimul de studio). Am fost atras intotdeauna de vocile cavernoase, iar combinatia de dance-beat cu riff-uri metal ma ridica si acum de pe scaun. Nu e prea greu sa stii toate piesele The Sisters of Mercy pentru ca au doar trei albume si ceva cantece pe compilatii. Pentru muzica goth, Andrew Eldritch este ce a fost Tristan Tzara pentru dadaisti. Cunoscut ca nefiind o personalitate prea comoda, Eldritch refuza sa comenteze de ce nu a mai scos un album nou de 20 ani. Ceea ce nu-l impiedica sa porneasca in turnee lungi, ca si cum ar avea recent de promovat. The Sisters of Mercy nu sunt o formatie care s-a reunit sa cante pentru bani pentru simplul motiv ca nu s-au despartit niciodata. Cu doar doi membri de baza, Eldritch si drum-machine-ul Dr. Avalanche au continuat sa apara pe scena in diferite formule, confirmandu-si de fiecare data statutul de cult band. Pe 13 august vor performa in Sibiu, la ArtMania. Voi fi acolo, urland cu voce cat pot eu de cavernoasa: „It’s a small world, and it smells bad, I’d buy another if I had back what I paid!“