o specie metafizica
E intalnit in marile aglomerari urbane ca rezultat direct al dezvoltarii industriei auto. Desi existenta lui depinde direct de automobil, aceasta fiinta nu este mecanizata. De altfel, din punct de vedere fizic, nu se deosebeste de fiintele umane decat prin dezvoltarea exagerata a membrelor superioare care-l ajuta, in mod indirect, in dobandirea hranei.
Omul de Parcare, dupa cum ii spune si numele, locuieste, traieste si sufera in parcarile improvizate. Numarul lor este invers proportional cu locurile din parcarile oficiale si direct proportional cu numarul autovehiculelor. La prima vedere, Omul de Parcare duce o existenta simpla, bazata pe o activitate intelectuala primara si un efort fizic redus. Mainile hiper-dezvoltate sunt folosite cu dexteritate pentru semnalizarea si atragerea masinilor in habitatul sau.
Pentru a-i impresiona pe soferii auto si-a dezvoltat o mimica exagerata prin care vrea sa sugereze ca depune un efort urias si ca gasirea unui loc liber de parcare este o indeletnicire vitala pentru bunul mers al lumii. Desi pare ca o face in scopuri mercantile, motivatia Omului de Parcare este una metafizica. Ca si vechii flamanzi care nu suportau peretii albi, Omul de Parcare sufera de o foma contemporana a "ororii de vid". Existenta si supravietuirea lui ca specie sunt strans relationate cu spatiile goale. Nevoia lui de a le umple ii provoaca o suferinta teribila. Omul de Parcare este unul dintre truditorii care incearca sa reaseze lumea pe rosturi. Urmariti-i figura descompusa din momentul in care o masina paraseste parcarea.
Cu toate acestea, un Om de Parcare aflat intr-o parcare plina este nefericit. Asta e blestemul lui.
www.ublog.ro; tot ce conteaza in viata sunt aparentele.