De-a lungul timpului printre certitudinile omenirii s-au numarat moartea si nefericirea ca prezenta continua in istorie. Este vorba de o obisnuinta aici care a definit un comportament? De ce este omul intotdeauna amenintat? De unde vine atata tristete? Este nevoie de atata tristete ?
In piesa "Neintelegerea" Camus ia o intamplare adevarata si o dezvolta punand pe scena mecanismele profund umane care au determinant-o. Un barbat este ucis intr-o noapte intr-un han de mama si sora lui. Ce a determinat o mama sa isi ucida copilul? Ce a facut o sora sa isi ucida fratele? Este astazi la fel de greu ca acum cateva mii de ani sa fii fericit? Poti fi fericit cu toate amenintarile din jur? Nu mai sunt fiare salbatice dar au ramas invidia, teama de a incerca, teama esecului, speranta ca altundeva e binele. Paradoxal toate acestea aduc la fel de mult rau ca si moartea. Exista oameni care nu indraznesc sa faca pasul spre fericire si prefera sa ramana in umbra nefericirii de teama ca dupa ce au gustat binele nu vor mai suporta lipsa lui.
Un singur pas alaturi, o mama care nu-si mai imbratiseaza copiii, duce la distrugerea unei intregi vieti. Cateodata plata greselilor este prea aspra. Viata nu este intotdeauna corecta si vorba personajului « Fa-te de piatra, numai asa nu te vor mai atinge durerile». Totusi resursele care ne fac sa suportam continuitatea durerii exista. Unori insa trebuie sa invatam sa le gasim.
Felix Alexa aduce pe scena Teatrului National piesa lui Camus, intr-o interpretare reusita. Irina Movila face un rol stralucit. Dupa piesa, in momentul in care iese pe scena pentru aplauze aproape ca nu o mai recunosti, atat de mare este diferenta de expresie dintre omul actor si rolul jucat in piesa.
Piesa este un indemn la curaj, la sinceritate.