De Citit : Recomandări

Red house

| 27 februarie

Nu neaparat un loc de referinta in Cluj, insa la Red House vei gasi o bucatarie ungureasca sincera, cu mancaruri savuroase si gusturi pregnante, intr-o ambianta intima si calda.
E evident ca atunci cand calatoresti e bine sa interactionezi cu localnicii si sa cauti gusturile specifice locului, iar daca esti la Cluj, incearca mancarea ungureasca.

Personal, nu cred ca acest capitol al restaurantelor cu specific local este foarte bine rerezentat in tara noastra si nici Clujul nu face exceptie. Ar fi doar vreo doua sau trei restaurante unde poti face cunostinta cu deliciile vecinilor de la vest, insa nu le vei regasi toate la un nivel inalt intr-o singura locatie.

De cativa ani buni, o casa de un rosu care iti da sperante, si-a facut aparitia intr-un cartier rezidential al orasului, iar oameni cu zambetul pe buze si cu o evidenta satisfactie pe fata ies din cand in cand pe usa din fata.

Gata, mi-am zis, ma duc si eu, insa, nu mica mi-a fost mirarea cand, ajuns pe trotuarul din fata cladirii, m-a izbit un placut miros de paprika. M-am prins instantaneu ca, de fapt, cladirea rosie este un restaurant, mi-am schimbat planurile in consecinta si am intrat…

Mic dar cochet, declinat intr-o armonie de brunuri, cu o mobila solida si comoda, interiorul e primitor insa as fi preferat ceva mai rustic (ok, la intrare este o caruta veche iar pe tavan doua roti ale unei alte carute, dar asta nu m-a convins).

In surdina, muzica nu deranjeaza pe nimeni, insa, as fi preferat un repertoriu unguresc, pentru a sublinia specificul locului, in schimbul televizorului.

Incaperea din cladirea principala este pentru fumatori, iar aceia care nu practica acest sport trebuie sa se indrepte in curte spre o sala special amenajata pentru ei, insa in care esti mai izolat.

Chelnerita, dragutza si zambitoare, isi face aparitia instantaneu si iti aduce, pe langa o farfurioara cu masline – care nu stiu sa figureze in repertoriul culinar unguresc, un meniu stufos, care instantaneu atenteaza la poftele tale. Daca nu esti genul foarte hotarat, o sa-ti ia o vreme pana sa alegi, timp in care juri prietenie pe vecie diverselor preparate.

Supele pot fi ale tale contra doar 9,9 lei, iar oferta e generoasa: gulyas, supa Jokai de fasole, ciorba de perisoare sau alegerea mea, supa ardeleneasca de salata.

Daca vrei insa sa simti cu adevarat specificul locului, alege supa de visine ori de mere, servita calda. Acestea, la fel ca si supa de salata, necesita o asteptare de 15-20 minute, fiind preparate pe loc.

Felul doi se intinde tot asa, pe multe pozitii din meniu, insa se desprind traditionalul gulyas cu cartofi sau fasole, tocana de vita cu cus-cus si galuste, muschi-ul de manzat a la Budapesta cu orez si cartofi, limba de vita cu sos de smantana si macaroane, cotletul de porc unguresc cu ghiveci de legume sau pulpa de rata in sos propriu cu usturoi, varza rosie si cartofi la cuptor,
toate intre 25 si 35 lei. Era sa uit, varza a la cluj, insa, doar in sezon.

Pentru cei care nu au inteles ca in Transilvania trebuie sa mananci gras si greu, exista cateva preparate din peste sau chiar si unele vegetariene. Ca acompaniament, bere, o gama medie de vinuri romanesti (35-120 lei) insa doar 3 vinuri unguresti. Deocamdata.

Nu am apucat sa mai vad oferta de desert, ca mirosul de salata, smantana si bucatele mici de slanina trasa la tigaie mi-a activat instantaneu sucurile gastrice. Fierbinte, aratoasa, dreasa din belsug cu smantana, supa de salata e un adevarat balsam pentru stomac si ma si vad cum ma dreg dupa o betie cu o portie dubla intr-o duminica dimineata.

Consecvent teoriei mele de a interactiona cu localnicii, am mers pe mana bucatarului si am ales specialitatea sa (30,9 lei).
Cand a aparut, frumos prezentata intr-o farfurie ovala, ma si facut sa ma gandesc la dublarea distantei de jogging.
O mancare de vita, abundent incercuita de sos de smantana, cu, surpriza, feliute de castraveti murati meniti sa mai ia din gustul prea satios, iar ca garnitura, o placinta de cartofi, cu bucatele de sunca.

Ei bine, aici cred ca bucatarul a exagerat, gustul fiind deja foarte complet si fara sunca respectiva. In plus, cred ca as fi adaugat castravetii la sos doar in ultima clipa, ca sa le prezerv acreala si textura, insa gustul e delicios, plin, bine ancorat in realitatea transilvana si striga permanent dupa o bere.

Pentru desert nu am mai avut prea mult loc, insa am gustat din celebrul vargabeles, o placinta de paste cu branza de vaca si stafide, la care, gurmand cum sant, am adaugat si un catifelat sos de vanilie. O nebunie!

Un pic de somn pentru digestie, apoi un jogging lung care e posibil sa va prezerve silueta. Dar nu garantez.

A, era sa uit: toaletele sunt curate, dar o idee prea mici si conjuga usi arhaice de lemn cu un colac ultimul racnet, cu folie de unica folosinta:)

Pro: mancare gustoasa, loc linistit, serviciul prompt
Contra: preturi cam piparate, amplasare departe de centru
Nota finala: 8,5/10