De Citit : Editoriale

Pișcotarii

| 14 august

Nu-i pentru cine se pregătește!

Vasiliu se întunecă. În capul lui, s-au spart cu zgomot toate socotelile. Dintr-o dată, sticlele de vin s-au răsturnat, paharele s-au golit, măslinele s-au uscat, salata de vinete s-a acrit, pulpițele s-au scorojit, pâinea s-a fărâmițat, umplutura s-a-ntărit, ciorba s-a evaporat, cartofii s-au înnegrit, votca s-a evaporat… Nimic nu mai e la locul lui. Cuprins de o amețeală ciudată, se sprijină de tăblia mesei. N-are aer. N-are viziune, nici viitor. Viața îi spune un NU viguros și, cu toate astea, atât de rahitic. S-a dus dracului protocolul. Cum? Cum e cu putință, doar a socotit persoana cu invitat în parte, a dat de înțeles tuturor că ei și numai ei sunt agreați. Cu toate astea, uite încă doi nepoftiți care-i dau peste cap calculele migălite atât de rațional: o jumătate de păhăruț de tărie, un pahar și jumătate de apă minerală, o farfurie de ciorbă, nu prea plină, o pulpiță, trei cartofiori, sosuleț și fix câte 187,5 ml vin alb demisec (că e mai spornic). La desert, un regal: câte un miniecler de căciulă! Acum… Ăștia doi nepoftiți or să-i mănânce și urechile, vor prăpădi economia mondială, vor aduce Apocalipsa pe pământ.

Vasiliu nu mai are aer deloc. Își duce mâna la inima. Alunecă moale ca o cârpă. Toți sar de la locul lor: Popescu, Popeasca și cei doi nătărăi. Pe nevastă n-o pune la socoteală. Proastă, i-a fost gură pocită. Că să mai luăm o sticlă de vin, că să punem șase pulpe, auzi!, c-o fi, c-o păți. Cobea! Vasiliu strânge ochii și geme. Geme stins și se străduiește să scoată spume pe nas. În fața situației atât de tragice și neașteptate, oaspeții se retrag, lăsând gazdele să aștepte Salvarea. Iar nepoftiții se chiombesc zadarnic după cadou. Muribundul acoperă cu satisfacție sticla de whisky cu propriul corp. Pân-aici, viață parșivă!