De Citit : Editoriale

La pompa lăudată

| 25 aprilie

Iepurele sare chiar și din pompă de benzină.

Am fost în Austria. M-am întâlnit cu câțiva prieteni români ce trăiesc pe acolo. Am fost cu toții la un restaurant, ca să nu povestim pe sec. Nu eram numeroși, dar eram gălăgioși. Nu ne mai văzuserăm de mult. Nici eu pe ei, nici ei pe mine, nici ei pe ei, deși ei stau… pe-acolo. Doar pe facebook se mai salută, în rest muncesc și postează poze și poante seara, când ajung de la slujbe. Trag tare, dar câștigă bine. Nu știu cât, nu mi-au spus, le-a fost jenă, dar se… subîntelegea din povești. Restaurantul era plin. Iar noi, cei mai veseli. Mai băgam coada ochiului pe la mesele vecine. Defecte profesionale, curiozități literare. Vedeam cum, din când în când, domnii și doamnele se mai alintau cu câte-un cot și cu câte-o privire admirativă. Spre noi! Inițial, am crezut că ni se trage de la sticlele de vin. Care erau al naibii de scumpe. Apoi, de la nivelul vocilor, care urcă, urcă, precum un hit în topuri. Așa că le-am zis amicilor să o lăsăm mai moale, că avem cam mulți spectatori și poate nu toți vor să ne aplaude. Simte-te bine, nu-ți bate capul, mi-a zis unul dintre prieteni. M-am simțit bine, dar tot eram intrigat de privirile respectuoase ale celor din restaurant. Ce să fie, ce să fie? Și văzând că îmi tot caut un răspuns în minte, unul dintre comeseni, plecat din țară imediat după mineriadă din 90, mi-a zis:
Așa se uită la români cam de-o lună, de când benzina din Austria e mai ieftină decât cea din România. Sunt convinși că și nivelul de trăi a urcat și el peste cel de aici. Zâmbește, prefă-te că ai plinul făcut…