De Citit : Editoriale

Inca un kitsch inept de la Horatiu Malaele

| 19 June

Nu ca distinctiile astea ar conta prea mult la nivelul la care se afla Malaele ca regizor de cinema, dar Funeralii fericite reprezinta un regres fata de Nunta muta.

Intr-o versiune mai veche a scenariului sau (scris de Alexandru Lustig), Funeralii fericite era plasat in Franta, intr-un mediu de imigranti de toate natiile si rasele. In cele din urma (probabil ca din lipsa unei cofinantari occidentale serioase), povestea a fost mutata in Romania – fara sa fi fost insa si reconceptualizata corespunzator: nu numai ca – din motive ce raman neexplicate – Bucurestiul in care se petrece actiunea geme de multicultural ce e, dar majoritatea culturilor respective mai sunt reprezentate si de actori romani!
Regizat de Horatiu Malaele, filmul se doreste a fi un basm, dar, in lipsa unui stilizari corespunzatoare a decorului urban bucurestean, simulacrul sau de multiculturalism e doar provincial si debil, mai ales ca stereotipurile etnice sunt activate fara pic de reflectie si de fantezie (slavii beau, italienii tipa etc.). In plus, mascarada respectiva nici nu are prea multa legatura cu povestea – despre un om (Malaele) caruia o vrajitoare de incredere i-a prezis ca va muri peste fix o saptamana.
Burlescul absurdist (eroul vrea sa se sinucida, dar descopera ca nu poate muri inainte de termen) se contopeste fara gratie cu satira sociala autocomplezent-cinica (profetia il transforma intr-un VIP exploatat de toata lumea), al carei revers inevitabil e autocompatimirea jilava, a carei consolare e misterioasa atractie sexuala exercitata de personajul lui Malaele (actor nascut in 1952) asupra mai multor personaje secundare de ambele sexe, printre care si o zana jucata de Crina Semciuc (actrita nascuta in 1986). Prin maglavaisul rezultat plutesc fructele superficialei expuneri a lui Malaele la filme de Fellini, Kusturica si Chaplin.