De Citit : Editoriale

Pact cu Ispita

| 15 septembrie

Hotarare-i una si rezultatu-i altul.

Noaptea nu-i ca ziua. Noaptea se intampla ciudatenii. Lucrul cel mai grav e ca propriul corp, toate madularele au viata lor si nu te mai asculta. Noaptea e rea. De aceea va proceda cu intelepciune. Se va spala tare pe dinti. Si va evita sa bea apa. Bautul apei, inainte de culcare, e cu belea. De acolo vine raul, din apa care balteste-n burtica. Apoi se va ruga fierbinte la Doamne-Doamne sa reziste Ispitei. Nu-l duce pe el in Ispita! Si n-o sa-l duca. Se vara sub plapumioara si o trage, eroic, pana la gat. Numai ce i se impaienjenesc ochii ca si sare, ca ars, si mai da o tura pe la baie.

In noaptea asta visele vor fi cuminti si curate. Exista atatea vise care nu fac rau. De ce sa-i fie date numai lui? Si iata ca Ispita îi infrunzeste in fata, luminoasa si casta. E ca un copacel unduios, fosnind verde. Il ia cu o crenguta de mana si-l poarta cu viteza vantului peste campii. Frunzele au ochi, copacelul are piele si Ispita aluneca peste munti si vai, apoi peste mari de plumb topit. Il ia cu racoare, dar atingerea ei ii face bine.

Cand se opresc, e taman in Paradis. Un Batranel ca un bunic din carti ii face un semn smecheresc. Are barba pana-n calcaie si un nas rosu, pictat. Stie, l-a vazut undeva, nu-si amin­teste unde anume, las’ c-o sa caute cartea la intoarcere. Dar e si o Maicuta acolo, cu braul de lana, care ii pune capul in poala. Ehei, dupa atata drum, ar fi bine un somnulet. Tresare, ingrijorat. Ar fi pacat sa murdareasca bunatate de peisaj. Rosind, intreaba, abia soptit, unde e toaleta. Batranii rad. Isi rotesc bratele si capetele. Priveste, suntem in natura, zice Ispita. Naturalia non sunt turpia. Baietelul nu intelege nimic, dar surade fericit. Aici nu se supara nimeni si nu-l cafteste daca face pipi. Deci… sa-i dam drumul!