De-a hoţii şi vardiştii - București

De Citit : Editoriale

De-a hoţii şi vardiştii

| 10 iulie

Toate  toate, dar femeia în rochie roşie nu merită nicidecum aşa ceva.

Filozoful se ruşinează brusc. Anastase îşi duce mâna la inima. E oare posibil  refuzi,  confunzi şi  condamni o asemenea femeie? O clipă stă pe gânduri. Agneta e fată sau femeie? Simbolic vorbind… Nea Tomiţă se apropie de eapărinteşte:
— Agneta, eşti ca şi fiica mea, pot ţi spun Agneta?
— Poţinea Tomiţă – zice easuspinând cam pe nas.
Motociclistul încătuşat nu se abţine şi spune cu voce tareîn compasiunea generală:
— Îl cunoşti pe nea TomiţăAl nostru?
Observaţia încremeneşte asistenţa.

— Fato, se foieşte nea Virgil, scoţând instantaneu un walkie-talkie din buzunar, de unde ştii mătăluţă cum îl cheamă pe Tomiţă al nostru? Adică pe dumneata, domnu’ Toma! Staţi aşa! Nu mişcă nimeni!
Şi roteşte ochii prin încăpere. Duce mâna liberă la tocul pistolului.
— mi spui mie cuţu dacă asta nu-i o diversiune! Unde mai ţineţi banii
sau bijuteriile? Acte, ceva? Hârtii de valoare? Registru contabil? Ah, ah, ah, era   păcăleştidomnişoară. Apoi, cu nasul în aparat, zice cu voce energică: Cer întăriri!
După un moment de stupefacţie, Agneta izbucneşte în lacrimi.

— Sunt nevinovatăSunt nefericităSunt trădată şi abandonată!
— Domnişoară! Niciun bărbat întreg la cap nu refuză aşa o femeie…
— Mulţumesc, domnule poliţist
— Deci aici e ceva necurat! Mai există vreo cămăruţă ascunsă? Vreun beci? Vreun depozit? Spune, fiinţă alunecoasă! Cu cine teai înhăitatCare ţi-e complicele? Unde ţi-e complicele? Zi,  scapi cu jumătate de pedeapsa!
— Zic, dar nu e ce credeaţiDin poveşti, domnilor, din 24-FUN! Scrie de nea Tomiţă, de Antonia… la dumneata, domnule poliţist, nu am fost atentă, dar promit  nu se mai repete!