Un lup, o capră şi trei iezi
De Monica Patriciu, după Ion Creangă
Data premierei:10 octombrie 2009
Durata: 50 de minute
Punerea în scenă a poveştii lui Creangă sub forma unei comedii muzicale interactive, cu dans şi cuplete pline de aluzii contemporane familiare copiilor, doreşte să fie atractivă pentru publicul de azi. Astfel, Lupul îşi cântă partitura pe ritm dance, Iezii fac primii paşi în premergător, Capra merge pe trotinetă, Fierarul foloseşte un instrumentar modern de subţiere a glasului.
Prin procedeul de teatru în teatru -o poveste inclusă în altă poveste- spectatorii urmăresc, pe lângă povestea lupului, a caprei şi a iezilor, şi povestea producerii spectacolului. Povestitorul din cărţile de poveşti, este, în lumea teatrului, regizorul, cel care dirijează toate elementele scenei. El decide asupra conţinutului piesei, distribuie şi îndrumă actorii, dă un rol şi semnificaţie decorului şi costumelor concepute de scenograf, introduce pasajele muzicale create de compozitor.
În distribuție:
Povestitorul: Gabriel Coveşeanu
Lupul: Ionuţ Ciocia
Capra: Anca Zamfirescu
Iedul cel Mic: Liliana Donici
Iedul cel Mijlociu: Miruna Ionescu/Ilinca Atanasiu
Iedul cel Mare: Camelia Andriţă
Fierarul: Cristian Boieriu
Compozitorul-personaj: Eduard Petru Jighirgiu
Regia: Cornel Todea
Scenografia: Viaceslav Vutcariov
Muzica: Eduard Petru Jighirgiu
Coregrafia: Păstorel Ionescu
Ce spun specialiştii despre acest spectacol:
Un lup, o capră şi trei iezi, o adaptare liberă după povestea lui Creangă, este un spectacol în care nu povestea e importantă (la final, de pildă, lupul are şansa de a fi salvat), ci JOCUL. Interpreţii se folosesc de istoria lui Creangă pentru a crea un joc în care intervin tot felul de referiri la lumea modernă – un joc conceput, în primul rând, pentru amuzamentul celor mai mici dintre spectatori.
Robert Bălan – „B 01 CAPRA” România Liberă, 22 Octombrie, 2009
Spectacolul Un lup, o capră şi trei iezi mi s-a părut, ca scenariu, foarte inteligent. Este prima oară când consider că actualizarea unui text clasic (adică Shakespeare cu blue jeans şi căşti) este binevenită. Cornel Todea nu îi întoarce pe copiii din 2009 la costumele populare româneşti din 1850, ci îi prinde în lumea laserului şi a rotilelor, iar totul pare incredibil de adecvat. Astfel, ajutat de Păstorel Ionescu, acesta a creat scene comice remarcabile, într-un spectacol pentru copii în care muzica şi dansul fac comedia să se dezlănţuie, iar regizorul povestitor (Gabriel Coveşeanu) este acela care alege actorii şi distribuie rolurile, amintind de piesa pregătită de meşteşugari în Visul unei nopţi de vară.
Mircea Ghiţulescu – „Un milion de poveşti”, 21 Octombrie 2009