MOARTEA UNUI COMIS VOIAJOR, vineri, 23 septembrie 2016, de la ora 19:00, la Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei.
De Arthur Miller.
Decor: Mihai Păcurar.
Regia şi ilustraţia muzicală: Felix Alexa.
Decor: Mihai Păcurar.
Costume: Doina Levintza.
Video: WONDERBOY (Mihai Păcurar, Mihai Sibianu).
Lighting design: Felix Alexa.
Fotografii de Tudor Predescu.
Data premierei: 4 Aprilie 2008.
Ileana Lucaciu („Întâlnire cu valorile”, România liberă – 30 aprilie 2008):
Este un spectacol emoţionant ce prilejuieşte întâlnirea cu două valori ale teatrului nostru, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, cu virtuozitatea acestor personalităţi de excepţie.
Cu spiritul său de fin analist al psihologiei personajelor, în stilul realist pe care îl practică în mod consecvent, regizorul Felix Alexa propune o versiune scenică a piesei ce i-a adus faima dramaturgului american Arthur Miller, „Moartea unui comis-voiajor”, folosind o traducere abilă în intenţia trimiterii în imediata actualitate a scriiturii, datorată Ioanei Ieronim. Viziunea regizorală reuşeşte să scoată în evidenţă tragedia omului de condiţie modestă care luptă disperat să depaşească ratarea constatată, sacrificându-se în final, pentru binele familiei. Dacă Arthur Miller, cu cinism, atacă „visul american” în piesa scrisă în 1949, regizorul dezvoltă tema, o transferă în zilele noastre, unde „visul” înseamnă doar bani, maşină şi o casă. „Visul american” presupunea însă, pe vremea lui Miller şi „libertate”. Acum, „libertatea” are un gust amar şi Felix Alexa subliniază aceasta prin replica esenţiala din final a Lindei: „Suntem liberi, am plătit tot”, din banii asigurării proveniţi prin sinuciderea comis-voiajorului, Willy. Regizorul Felix Alexa a urmărit consecvent destrămarea „visului american” ce poate duce chiar la sacrificiul suprem solicitat de realitatea pragmatică a zilelor noastre, ca şi evidenţierea veşnicului conflict dintre generaţii. Ca de obicei, Felix Alexa se manifestă ca regizorul ce acordă prioritate evidenţierii actorilor, considerându-i pilonii viziunii regizorale, prin ei dorind să transmită mesajul emotional al scrierii. Cuvintele sunt seci pentru argumentarea creaţiilor oferite de Mariana Mihuţ în Linda, soţia comis-voiajorului şi Victor Rebengiuc în Willy Loman. Filigranat construieşte cu trăire interioară personajul Linda, Mariana Mihuţ, şi stabileşte relatia de înţelegere a ratării lui Willy, cât şi relaţia de mamă a doi fii ameninţaţi de ratare. Linda vrea să păstreze stabilitatea echilibrului caminului şi ascunde durerea ce-i macină sufletul chinuit de eşecurile celor dragi. Personajul interpretat stralucit de Mariana Mihuţ impresionează şi în tăcerile prin care actriţa reuşeşte să transmită tensiunea dramatică, să le comenteze prin expresie, fără cuvinte. Forţa spectacolului este însă, Victor Rebengiuc care compune excelent evoluţia lui Willy, comis-voiajorul victimă a unei societăţi de consum febrile ce anihilează relaţiile interumane. Cu măiestrie, actorul sugerează că ratarea îl afectează psihic pe Willy prin stresul instaurat pe care încearcă să-l depăşească, dar nu mai are putere. Victor Rebengiuc îşi plasează cu rafinament personajul pe muchia de cuţit dintre tragic şi comic, în exploziile de revoltă ale lui Willy. Prin interpretarea sa bogată în nuanţe revolta lui Willy faţă de o lume ce îl marginalizează, sporeşte de la o scenă la alta. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc reuşesc să impună o aura emoţională spectacolului. Aceste două valori ale teatrului nostru demonstrează, din nou, că actorul rămâne cheia succesului unui spectacol.
În anii ’60, la Teatrul Bulandra, în „Moartea unui comis-voiajor”, Victor Rebengiuc îl interpreta pe Biff, fiul cel mare al lui Willy. Acum, rolul revine lui Şerban Pavlu, tânăr actor stimat pentru alte roluri […].Fratele cel mic, Happy, este interpretat de Marius Chivu […]. Regizorul rezolvă cu fineţe relaţia dificilă dintre Willy şi fratele dispărut Ben, un rol definit sugestitv de Claudiu Stănescu. Personaje de plan secund sunt cu perfecţiune conturate de Dana Dogaru, femeia uşoara, întâlnitâ cândva de Willy, şi de Dan Aştilean, Howard, individul pragmatic, produs al societăţii de consum[…].