Evenimente : Eveniment Online

Dispariții/ Eltűntek

Joi, 12 noiembrie, ora 19:00, LIVE pe pagina de Facebook a Centrului de Teatru Educațional Replika, sunteți așteptați la piesa de teatru Dispariții/ Eltűntek, de Elise Wilk.

Dispariții, de Elise Wilk povestește istoria unei familii de sași transilvăneni, din 1945 până în zilele noastre. Povestea este structurată în trei părți, în jurul a trei perioade cruciale pentru istoria României: 1944-1945 (când a avut loc deportarea etnicilor germani în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică), 1989-1990 (Revoluția, urmată de exodul în masă a minorității germane) și 2007 (anul aderării României la Uniunea Europeană).

Textul Dispariții a fost comisionat dramaturgului Elise Wilk în cadrul celei de-a zecea ediții a proiectului Dialog intercultural prin prisma teatrului contemporan, desfășurat la Yorick Studio. Astfel, i s-a propus autoarei să scrie un text pe tema migrației, din perspectiva unui etnic german care a ales să rămână în țară. O mare parte din text se bazează pe întâmplări reale, pentru scrierea sa autoarea documentându-se din interviuri cu supraviețuitorii deportărilor în Siberia sau cu etnici germani care au emigrat înainte și după 1990 sau cărți de istorie orală care conțin mărturii ale acestora. Textul final s-a bazat foarte mult și pe experiențele personale ale autoarei.

Rolul principal în spectacolul regizat de Sebestyen Aba este jucat de cunoscuta actriță de teatru și film Eniko Szilagyi, care astfel revine după mulți ani de absență pe o scenă din România. Eniko Szilagyi este cunoscută publicului român pentru cele peste 20 de roluri în filme ca Secretul lui Bachus, Ultima noapte de dragoste, Bietul Ioanide sau Misterele Bucureştilor. A părăsit România cu șase luni înaintea Revoluției din 1989 iar în prezent trăiește la Paris.

Distribuția: SZILÁGYI ENIKŐ, BAJKÓ EDINA, SCURTU DÁVID, SZABÓ JÁNOS SZILÁRD, TÓTH ZSÓFIA, SEBESTYÉN ABA.

Spectacolul se joacă în limba maghiară cu supratitrare în limba română și va fi urmat de o discuție.

„De aici, din această comuniune de frânturi ale vieții, indiferent de fundalul istoric, ori tocmai potențat de acesta, se naște formidabilul catharsis contemporan pe care spectacolul îl creează. (…) În spectacolul ăsta tu, spectatorul, n-ai timp să te cauți în buzunare, să te scobești în nas, să îți verifici telefonul, atât de frumoasă, de curgătoare, de impresionantă e povestea care ți se spune. Atât de a ta, deși e povestea unei familii dintr-un ținut unde poate n-ai fost niciodată.”(Claudiu Groza, revista Tribuna, martie 2020)