CONTRA PROGRESULUI, de Esteve Soler, sambata, 3 iunie 2017, de la ora 20:00, la Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei Laborator.
CONTRA PROGRESULUI, de Esteve Soler.
Traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ.
Regia: Bobi Pricop.
Scenografia: Rodica Ştirbu.
Distribuţia:
Ioana Manciu – Povestitorul, Fata, Invăţătoarea
Aida Avieriţei - Femeia, Sonia, Mama, Fetiţa, Controlorul
Vlad Pavel - Copilul, Vecinul, Primul Prieten, Enrique, Carolina, Foca
Cezar Grumăzescu – Bărbatul, Rănitul, Al Doilea Prieten, Tatăl, Şcolarul, David.
Esteve Soler propune un univers absurd, populat de personaje neobişnuite, creionand un posibil viitor macabru al omenirii. Cele șapte scene ne obligă să ne inchipuim cum ar arăta lumea peste zeci de ani, dacă umanitatea va urma cursul actual al progresului: o lume dura, alienata, lipsita de orice reper moral, de orice emotie.
Surprinzand esențe ale absurdului cotidian, scenele din Contra progresului impun căutarea unor modalităţi de expresie autentice, specifice.
Contra Progresului este un poem suprarealist, care abordează brutal subiecte care preocupă toate generatiile.
Jucata pe numeroase scene din Europa, America si Australia, piesa s-a bucurat de un succes rasunator.
„Contra progresului a fost inițial prezentat alături de Contra iubirii și Contra democrației (trilogia care l-a făcut cunoscut pe Soler), intr-un spectacol lectură foarte serios lucrat de același Bobi Pricop la UNATC in 2011, in cadrulLaboratorului de text contemporan inițiat acolo de dramaturgul Mihaela Michailov. Piesa lui Soler este transpusă de regizor in studioul de la Bulandra cu modificări minime. Se simte, insă, intensificarea lucrului cu actorii in direcția cinic-absurdă a textului lui Soler, uneori pană la grotescul ce amintește acut de reclamele de televiziune, alteori pană cand aceștia par să devină avataruri intr-un crud joc video al cărui autor nu a putut reda subtilitățile ce definesc umanul. Totul cu un umor nebun. Alunecand pe suprafața vag science-fiction a unei umanități (de)căzute pe partia progresului, personajele lui Soler pornesc de la situații reale de viață, dar se afundă intr-un tunel al dezumanizării, in care ii iau de mană pe spectatori pentru o vizionare in avanpremieră. De altfel, incă de cand intră in sală aceștia sunt priviți direct in ochi de actorii aflați deja pe mica scenă, in scaune cu rotile. Scanați astfel, ne dăm seama cu toții că nu mai avem pe unde să scoatem cămașa: trebuie să ne confruntăm cu propria dezintegrare. Tinerii actori Ioana Manciu, Aida Avieriței, Vlad Pavel și Cezar Grumăzescu schimbă rapid rolurile, interpretand cate 4-5, unele de mai mare intindere, altele mai mici, insă toate cerand o concentrare puternică și capacitatea de schimbare a registrelor pe care toți le stăpanesc admirabil.” Cristina Modreanu