ActOrchestra, sambata, 19 ianuarie 2019, de la ora 20:00, la Teatrul National I. L. Caragiale, Sala Mica.
Spectacol muzical care nu e Music Hall. Spectacol de muzică și pantomimă.
Regia: Horia Suru.
Costume: Alina Herescu.
Cu: Petre Ancuta, Florin Calbajos, Emilian Marnea.
Producție realizată sub auspiciile Centrului de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului TNB pentru Noua Generație de creatori.
Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se rîde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra din această seară transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.
O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.
Scrisoarea domnului Bacs Miklos
Horia Suru face parte din familia regizorilor care au la bază o solidă educaţie actoricească, familie blazonată de harul unui Liviu Ciulei, Andrei Şerban sau Harag György. Spectacolul său ActOrchestra este dovada grăitoare a importanţei acestei duble specializări, care se manifestă prin grija faţă de actor şi prin capacitatea de a fi “dirijor” şi „instrumentist” în acelaşi timp. Discursul său regizoral caracterizat prin inteligenţă scenică, fantezie, umor, şi simţul măsurii, pare să fie garantul naşterii unui regizor carismatic şi hăruit.
Personalitatea artistică a lui Petre Ancuţa poartă semnele unui cinism intelectual, specific actorilor inteligenţi, specie din ce în ce mai rară în peisajul teatral autohton. Ideea unui alt fel de teatru muzical iî apaţine, fiind motorul central al acestor creaţii. Cu o temeinică pregătire muzicală, umorul său rece şi adesea usturător, te face parcă să înţelegi şi să accepţi caracterul muritor al fiinţei umane. Acest amalgam de raţiune şi sensibilitate face ca majoritatea creaţiile sale, să poarte amprenta unei originalităţi distincte, întipărindu-se adânc în memoria afectivă a publicului spectator.
Dotat cu o sensibilitate aparte, Florin Călbăjos are ceva din farmecul macho al actorilor de film din perioada de aur a cinematografiei şi profunzimea tulburătoare a actorilor-copii. Posedând reale calităţi vocale, Florin Călbăjos construieşte un rol de Don Juan muzical, folosind imaginea contrabasului ca efigie a propriei personalităţi. Un adevărat actor de echipă, reuşeşte să suţină dialogul cu ceilalţi colegi de scenă asigurând coloana vertebrală a spectacolului ActOrchestra.
Emilian Mârnea are candoarea unui Buster Keaton modern, o vulnerabilitate asumată care face deliciul publicului spectator şi o deosebită fineţe în mânuirea formelor de expresie actoricească. Dotat cu un remarcabil simţ ritmic şi muzical, reuşeşte să transpună cu uşurinţă aceste calităţi într-un limbaj teatral convingător şi organic. Histrionic şi ludic, plăcerea lui de a fi pe scenă, este molipsitoare.Carisma lui face ca dialogul său cu publicul să fie unul viu şi memorabil.
Spectacolul ActOrchestra, bazat pe eterna temă a iubirii, este rodul colaborării dintre două generaţii ale şcolii clujene de teatru, fiind un spectacol de divertisment şi umor deloc facil, dar captivant şi reconfortant, care aduce în atenţia publicului şi a oamenilor de specialitate importanţa educării diferitelor forme de expresie actoricească.
Proiectul 9G, iniţiat de domnul Ion Caramitru şi echipa sa, în cadrul căruia a luat naştere acest spectacol se dovedeşte a fi de o importanţă majoră în îndeplinirea misiunii de ferment al vieţii teatrale româneşti, de sprijinire şi promovare a tinerelor talente, misiune fundamentală a instituţiei Teatrului Naţional Bucureşti.