“Ultima noapte a copilariei, filmul lui Savel Stiopul, prezentat pe ecrane in aprilie 1968, face inca parte din "valul" innoitor, tineresc, al cinematografului de actualitate. Insoţit, de data aceasta, de un scenarist cu spirit tanar, Dumitru Carabat, regizorul, Savel Stiopul, cu notabile antecedente experimentaliste, a abordat un subiect “taios”, primul spre maturitate al unui adolescent, in conditiile unor multiple relatii conflictuale: intre el si parinti – o familie pe cale de destramare – intre el si colegi – conflicte tipice varstei tinere – intre el si el, intre "adolescentul miop" (ca sa ne intoarcem gandul spre racordul cu adolescenta lui Emil Cioran) si semnele varstei mature”. Calin Caliman-2000(“Istoria filmului romanesc”)