Zift (r. Javor Gardev) este o foarte placuta surpriza bulgareasca. Pentru ca dincolo de pasiunea vecinilor de peste Dunare pentru legumicultura si industria conservelor exista si regizori (mai exact unul, aflat la debut) capabili sa bulgarizeze ceva ce aduce (ca ritm, absurd, splendid si kinetica) a Crank… reusind totusi sa aiba si un iz de Shawshank Redemption.
Un tip iese chel (Zift, adicatelea carbune, daca nu ma inseala memoria) din inchisoare pentru a fi torturat de un politist gras si mustacios. Chestiunile se intampla in Sofia, anii ’60. Ca politistul este fost partener intr-ale furtului al lui Zift si rolul pe care il joaca duduia chelului in toata tarasenia din trecut, asta aflam din niste flash-back-uri impecabil plasate cat sa dinamizeze si explice evenimentele. Greu de explicat cum ca alegerea pentru-alb negru da un plus de noir (dar si de credibilitate) unui foarte putin probabil dpdv geografic neo-noir injectat masiv cu cool-isme exacerbate demne de filme cu Jason Statham.
De vazut nu pentru cele 8 premii pe care le are in palmares ci pentru ca este feel-good movie (urmarire spectaculoasa prin aripa destinata femeilor din baile municipale din Sofia, doctorite tabacist-sexoase, o ejectare antologica de ochi de sticla) si simpatic (o povestioara-legenda urbana scandaloasa despre razbunarea unui vidanjor) si bine manufacturat.
– articol publicat in APERITIFF, ziarul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRANSILVANIA .-