Un alt fel de Calvaire, film despre cautarile disperate ale unui cuplu si finalul lor deloc ferice. Jeanne si Paul cauta un copil. Plodul lor, micutul Joshua pierdut in timpul tsunami-ului din 2006.
Cum instinctul matern (mai ales daca este sprijinit de o angoasa paterna tacuta) nu se impaca deloc cu bunul simt, Jeanne (Emmanuelle Béart, minunata si atunci cind nu se ejecteaza din ocean ca Ursula Andress) incepe, pe baza unui tricou rosu intrezarit pe o caseta, sa spere ca Joshua nu a ajuns hrana pentru animale marine. Urmeaza un sir de cheltuieli foarte necesare unui voiaj in deloc turistica Burma si o pleiada de asiatici dubiosi gata sa ajute (contra cost, desigur) cuplul european sa isi regaseasca copilul alb. Sau orice copil, chiar si pe cei deloc albi la pielesi in mod cert non-caucazieni.
Pe masura ce micro-expeditia inainteaza prin jungle, ceturi, printre ruinesi mocirle, Jeanne nu mai spera, incepe sa creada in succesul cautarilor. Calvarul asiatic este al lui Paul (Rufus Sewell impecabil in rol de) parinte indureratsi sot torturat de dementa galopanta a unei sotii din ce in ce mai stranii iar alienarea, exasperarea, neputintasi oroarea alienanta a voiajului rezoneaza cumva cu Apocalipsul lui Coppola.
Difera totusi fundamental scopul: Fabrice Du Welz executa, camuflat sub peisajesi disperari, o vivisectie greu de uitat sau inghitit a relatiilor de cuplu contemporan. Util destiut: vinyan inseamna suflet pierdut, nelinistit, furios.
citeste APERITIFF, ziarul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRANSILVANIA.