Cand vine vorba de genul de jocuri horror si de supravietuire, singurele care ies in evidenta sunt deja faimoasele serii Resident Evil si Silent Hill. In curand s-ar putea totusi sa li se alature si noul joc de la EA, Dead Space.
Dead Space este primul joc dintr-o noua franciza venita de la Electronic Arts. Jupanii de la EA nu sunt tocmai cunoscuti pentru jocuri noi (ba dimpotriva), motiv pentru care survival-horror-ul de fata este cu atat mai surprinzator.
Acesta nu este un joc care sa te distreze cateva minute intr-o pauza sau cand te plictisesti, dupa care sa uiti complet de el. Nu, Dead Space este un joc pentru care astepti sa apuna soarele, iti cumperi un sistem audio surround (ca sa auzi mai bine) si cel mai lat monitor pe care il gasesti ( ca sa vezi mai bine). Cat mai lat pentru a compensa campul vizual restrans pe care il ai in joc.
Pe langa asta, camera este plasata undeva peste umarul personajului, spatele acestuia ocupand o portiune considerabila din ecran majoritatea timpului. Si mai enervat am fost cand am descoperit ca acesta nici nu se poate intoarce la 180 de grade foarte repede sau ca heads-up display-ul clasic supraimpus pe ecran lipseste in totalitate. In curand am inteles ca toate aceste alegeri aparent neinspirate contribuie la atmosfera ce defineste jocul de fata.
Fiind lipsit de vedere periferica si abilitatea de a observa atent ce e in spatele umbrei ciudate din spatele tau sau acel zgomot straniu pe care nu mai esti sigur daca l-ai auzit sau doar ti l-ai imaginat, momentele de frica si paranoia nu par sa te mai paraseasca.
Iar pe nava spatiala USG Ishimura, unde se petrece actiunea, mereu misuna ceva in intuneric sau se aud reverberatiile unei voci din departare si sunetele unei nave fantoma populata acum doar de niste creaturi monstruoase.
Nava miniera Ishimura cepoate gazdui aproximativ o mie de persoane si poate distruge planete intregi, lasandu-le fara mineralele pretioase, este acum in deriva avand tot echipajul mort sau disparut. O nava mica este trimisa pentru a investiga situatia. Din echipajul acesteia face parte si inginerul Isaac Clarke, personajul pe care il joci.
El va trebui sa infrunte hoarde intregi de monstri ce par sa fi fost oameni inainte de a fi transformati in creaturi ce iti dau fiori si atunci cand sunt moarte. Din pacate pentru Isaac, si din fericire pentru jucatori, acestea nu pot fi omorate chiar asa simplu.
Ca orice zombi respectabili, lipsa unor membre neimportante, cum ar fi capul, nu ii opreste din atacul lor. De aceea a fost implementat un sistem, denumit de creatorii jocului, “ dezmembrare strategica “. Explicat pe scurt, daca monstrul e rapid si atacurile lui au raza mica, ii tai picioarele, pentru a-l incetini. Daca este un bebelus mic, dar cu tentacule mari, ce trage in tine de la distanta, ii retezi tentaculele, abia apoi ii strivesti capsorul cu bocancul tau masiv de otel. Si asa mai departe.
Pana acum cred ca v-ati dat seama ca jocul este foarte violent si sangeros. Dar asta se intampla cand utilaje de minerit sunt folosite pe post de arme. Iar armele din Dead Space nu sunt doar eficiente, ci si amuzant de folosit.
Odata dotat cu ustensilele necesare supravietuirii, se constata… influentele din clasici.
Camera este plasata foarte aproape de umarul personajului, generand o perspectiva intentionat claustrofoba, ce serveste la atmosfera, lucru care garantat nu va fi pe placul multora.
Mie mi-a placut alegerea unghiului camerei, mi s-a parut inspirat pentru feeling si m-a tinut in permanenta foarte aproape de personajul controlat. Suficient de aproape incat sa ma enerveze cumplit faptul ca acesta este complet mut, iar restul personajelor din joc vorbesc in accese de logoree convulsiva.
Daca Gordon Freeman este “cool” in tacerea lui, as aprecia daca aceasta caracteristica ar ramane totusi, pe viitor, doar in jocurile Valve. Nu ma identific la modul psihopat cu personajul controlat incat sa-mi fie distrusa imersiunea cand acesta vorbeste, ba dimpotriva. Dati-i omului voce, la cate bucati si-a luat in Dead Space, garantat ar avea ceva de spus!
In orice caz, personajul principal este extrem de “comunicativ” prin modul magistral in care se comporta in anumite situatii “tensionate” si da o palma morala intregii serii Halo in secventa de final, care apropo, este extrem de bine facuta si merita urmarita. Mai rar joc cu final ok.
Sound design-ul ajuta foarte mult. Trecand peste pozitionare si alte balarii tehnice, este facut sa te ia de creieri si sa te muste adanc in neuronul nelinistii. Am cazut in capcana muzicii ascendente in drum spre obiectiv, semn ca SIGUR se intampla ceva de fiecare data, si de fiecare data nu s-a intamplat nimic. Pana cand scamatoria nu a mai avut efect si, ca un facut, in momentul in care m-am relaxat, chiar s-a intamplat ceva…
Actiunea se petrece si in zone, lipsite de oxigen, cum ar fi exteriorul navei, si chiar mai mult, in zone cu gravitatie zero. Aceste zone te dau pe spate oricat de pretentios ai fi. Toate obiectele ce inainte stateau cuminti pe podea, plutesc si se misca foarte realist. Chiar si sangele tasneste foarte convingator din cadavre, fiind si el afectat vizibil de lipsa de gravitatie.
In momentul in care am ajuns intr-o zona “in vid” a navei, am fost atacat, am tras si nu s-a auzit nimic in afara de un vag sunet infundat care a umplut din nou castile. Si de aceasta data, mult respect. Zone intregi in zero-G, fara aer, unde nu auzi decat gafaielile atat de naturale are personajului si ticaitul alarmant al cronometrului de oxigen.
Campania nu este tocmai scurta, lucru care in mod surprinzator nu functioneaza foarte bine in avantajul jocului. In mod normal, mi-as da doua palme pentru o asemenea afirmatie. Insa dupa cum Portal bine a demonstrat, un joc scurt si concentrat este mult mai bun decat unul lungit artificial si ocazional plictisitor.
Buba principala, de altfel, e ca Dead Space nu reuseste sa fie constant de la inceput pana la final. Universul este admirabil creat, modul in care te sperie este inteligent, sunetul este magnific, povestea e buna, interfata (sau mai degraba lipsa ei) este foarte bine implementata, dar jocul pur si simplu nu te tine in priza capitole bune.
O alta buba minora este repetitivitatea level design-ului, intr-o forma ce aduce vag cu Doom 3, insa nu la fel de grav. Design-ul are sens si nu ma asteptam la codri de foioase, dar pentru un loc unde traiau 1000 de oameni, design-ul parca nu tine. Prea multe coridoare, prea putine locuri.
Tehnic, Dead Space este bun. Nu foarte bun, dar se tine pe picioare mai mult decat te-ai astepta de la o portare. Framerate-ul este sus, iar bugurile sunt minore. Multi jucatori au raportat lag la mouse, lucru pe care nu l-am experimentat, poate si pentru ca joc cu Vsync Off. In orice caz, nimic deosebit de notat aici. As putea spune ca s-ar fi putut stoarce mai multe detalii din engine pentru versiunea de PC a jocului, insa… asta e.
Dead Space este un efort admirabil din partea Electronic Arts, care in sfarsit isi flexeaza muschiul financiar si pentru altceva decat „NeFeSe-uri” pe banda rulanta si „FIFE”. Motiv pentru care astept cu deosebita curiozitate continuarea.
Si retineti: in Dead Space, daca ceva poate merge rau, cu siguranta va merge rau. Cu o precizie si o constanta demna de o cauza mai buna. Mama lui de scenariu…
PRO
Universul
Atmosfera
Lipsa interfetei
Sunet extraordinar
CONTRA
Capitole mai putin reusite
Level design ocazional repetitiv
Multe arme sunt inutile
ARTICOL POSTAT IN CADRUL CONCURSULUI "2GAMES 4 FUN"!
UPDATE: ARTICOL DESCALIFICAT!