Filmul regizorului Barmak Akram, co-productie Franta-Afganistan, graviteaza in jurul unui copil de Kabul abandonat de mamica lui intr-un taxi – metafora pentru intregul oras – si se misca in ritmurile Kabulului.
Capitala desfundata de bombe si demonizata de masina de propaganda occidentala, in care taximetristul care s-a pomenit cu copilul, colinda pe strazile cu repere sterse, prin atmosfera in care pluteste inca molozul post-razboi, dar de sub care razbate o lume condimentata, vie, chiar daca arhaica si patriarhala.
Kabuli Kid iti da sentimentul de documentar muzical si iti mingiie sau ataca simturile – cu vitalitatea subterana a orasului, ce strabate de sub ruine si cu complicatele lui drame.
Povestea copilului culmineaza cu un anunt dat la radio prin care un ONG strain ofera mamei disperate 100 de dolari numai sa-si ia inapoi copilul si a doua zi in fata portii radioului fac coada vreo cinci potentiale mame infasurate in miticul val musulman. Deznadomintul nu e deloc simplu, deloc comod si deloc salvator.
– citeste articolul in APERITIFF, ziarul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRANSILVANIA. –