De Citit : Reviews

„Imbratisari frante” – un film exercitiu asupra formei

| 13 octombrie

Los abrazos rotos este un exercitiu al desavarsirii atinse de Pedro Almodovar, exercitiu care, din pacate, nu convinge prin continut.
O istorie derulata in cateva paliere distincte de timp si spatiu ne promite un film fascinant, asa cum ne-am obisnuit la Almodovar. Pentru a-si ajuta tatal grav bolnav Lena (jucata de Penelopé Cruz) accepta o relatie cu Ernesto Martel (José Luis Gómez), un barbat mult mai in varsta dar influent. In paralel Harry Caine (Lluís Homar) – un scriitor orb traieste o poveste misterioasa a unei vieti in care joaca doua personaje.

Trecerea spre dezlegarea misterelor se face printr-o discutie intre Harry Caine si Diego inceputa pe strazile insorite din Madrid, discutie care da nastere unui film pe care il vor scrie cei doi. Imaginile abunda de culoare, dar se simte o frumusete jucata. Din pacate dezvaluirile finale sunt in stilul telenovelistic. Povestea nu are personaje complete. Nu intelegem ce gandesc, ce mecanisme sunt in spatele alegerilor lor.

Relatia dintre Harry Caine si Lena este plasata ca punct central. Dar legaturile pe care le creeaza aceasta cu restul filmului sunt slabe. Sunt alaturate personaje si intamplari ca niste blocuri care nu interactioneaza. Plasand toate povestile in lumea cinematografului am putea spune ca liantul filmului este tocmai lumea cinematografiei. Dar studioul de filmare, filmul folosit ca mijloc de supraveghere raman doar elemente de decor ale unei povesti voit spectaculoasa, care din pacate nu aduce fascinatia lumii reale.
Oricum, exrecitiul lui Almodovar este stralucit. Filmul este o relaxare plina de culoare, ca o pauza binevenita in zilele gri.