Cinema-ul nu a excelat in abordarea dragostei de sora. Nu va ganditi la prostii, debutul in regie al lui Philippe Claudel (scriitor francez contemporan destul de bine cotat mi se sopteste in casti) este un film despre demnitatea umana (ca foarte putine franceze) si despre legaturile de familie (ca multe alte filme franceze).
Dupa 15 ani de inchisoare, Juliette (Kristin Scott Thomas, ca de obicei demna de calificative de la excelent in sus) isi revede sora mai mica, pe Lea (Elsa Zylberstein, actrita-fetish a transcendentalului auteur Raoul Ruiz).
Claudel cartografiaza tatonarile, resentimentele, eschivele si intrebarile dintre protagoniste. Dupa 15 ani de intrerupere, Juliette isi poate continua viata… pe care aparent nu mai stie cum sa o traisca. Nici Lea, cosmopolita, dotata cu sot intelectual, socru polonez si copii adoptati din Asia nu stie de ce a comis sora sa acea fapta oribila. Spectatorul nu cunoaste de fapt natura actului oribil care a fost sanctionat cu 15 ani de incarcerare. Rece, indiferenta fata de familie, deloc emotionata de reintegrarea in societate Juliette este o mixtura de mister, demnitate si alienare inubliabila.
– filmul a fost prezentat in cadrul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRANSILVANIA –