Intr-o epoca in care start system-ul nu prea mai functioneaza – salariile catorva actori sunt inca exorbitante chiar daca numele lor nu mai reprezinta o garantie pentru succesul de box office al filmului – Adam Sandler reuseste sa ramana unul dintre cele mai profitabile nume din cinema. Este insa el unul dintre cei mai buni actori, de comedie sau altfel ai momentului?
Adam Sandler e unul dintre aceia care au strans in cariera lor o armata de fani hardcore ce nu pot fi clintiti orice s-ar intampla si care, de bine de rau, din cand in cand nu par sa dea doi bani pe parerea criticilor sau pe reactia stupefiata a publicului larg.
Nu te pune cu Zohan este, in sensul asta, una dintre cele mai scandaloase si mai over the top comedii ale ultimilor ani, in fata carora critica de specialitate s-a impartit in doua: unii au capitulat si s-au predat cu arme si bagaje in fata deliciului vulgaritatii ingenioase si relativ fara precedent si l-au comparat pe Zohan cu Borat – altii au declarat ca si-au pierdut speranta in talentul lui Sandler.
Insa, paradoxal, nimeni nu poate contesta pe de-a-ntregul talentul acestui actor atipic, deopotriva prieten cu David Letterman si cu Rob Schneider, in filmele oligofrene ale caruia are cameo-uri sistematice, livrate cu seninatate (drogatul din The Hot Chick e o mica bijuterie, de altfel).
A devenit celebru la Saturday Night Live si pe scenele de stand up, acolo unde e cel mai greu sa te impui si reuseste sa fie smart si funny de fiecare data cand apare la celebrul show. S-a lansat in interiorul lui The Cosby Show si in momentul in care a ajuns la Saturday Night Live era deja perceput ca o mare speranta a scenei de stand up si nu a dezamgit cu numerele sale muzicale, pe muchie, cu un umor de o brutalitate atasanta, culisand usor de la sex si toaleta la aluzii politice fine, vesnic auto-ironic vizavi de originea sa evreiasca.
In anii ’90 HBO Special-urile cu Adam Sandler ridicau publicul in picioare, iar el nu facea decat sa cante despre hanoracul de pe el sau despre rabla personala. Un tip laid-back ziceau americanii, auto-suficient am zice noi, dar cu o forta periculoasa in spatele vocii subtiri si cu un sarm imens. Un dulce, un rasfatat al Americii, cu poante de Eric Cartman din South Park.
Citeste mai mult pe HBOclub.