Pentru fanii de sex masculin ai lui Michelle Pfeiffer, cel mai recent film al actritei, prezent din 17 iulie in cinematografele de pe la noi, ar putea fi o dezamagire: vedeta lor favorita nu mai e Catwoman, ci o femeie care a imbatranit frumos, dar asta n-o face fericita…
Dupa “Dangerous Liaisons” si “The Age of Innocence” ne arata iarasi cu eleganta cum sufereau, mai sufera si vor mai suferi femeile – de data asta fiind vorba de cele care la varsta a doua isi pierd capul dupa tineri abia trecuti de varsta majoratului.
Michelle isi asuma cu eleganta si sensibilitate rolul celebrei Lea de Lonval din romanele lui Colette transpuse in “Cheri”/ “Curtezana” lui Stephen Frears (‘The Queen’, ‘High Fidelity’, ‘Dangerous Liaisons’, ‘Mrs Henderson Presents’).
Lea, una din cele mai frumoase curtezane traieste in Parisul inceputului de secol xx intr-o vila superba, are putini prieteni, o mana de slujitori credinciosi, o casa in Normandia si starneste inca, la 50 de ani, admiratia multora cu frumusetea si inteligenta ei.
S-a mai indragostit o data in tinerete, a suferit crunt si de-atunci a tot incercat sa evite asta, insa de la primul sarut pe care-l daruieste unui tanar de 19 ani, amorul ii intra prin toti porii…
Fred Peloux, alintat Cheri (Rupert Friend), e un tanar pe care mama lui, retrasa curtezana (madame Peloux / Kathy Bates), isi doreste sa-l vada mai asezat si pregatit pentru viata, iar pentru asta cea mai buna “educatoare” nu poate fi decat prietena si colega ei din tinerete, Lea de Lonval.
Numai ca tot ce-ar fi trebuit sa fie o joviala aventura plina de placeri se transforma pentru Lea si Cheri intr-o relatie de sase ani. Iar in momentul in care madame Peloux aranjeaza pentru fiul sau casatoria cu Edmee (Felicity Jones), fiica unei alte curtezane instarite (Marie-Laure/ Iben Hjejle), Lea si Cheri trebuie sa se desparta.
Cand Lea paraseste orasul si se stabileste pentru o scurta perioada intr-o celebra statiune unde-si ofera serviciile unui tanar bogat care-o divinizeaza, Cheri, intors din luna de miere, isi paraseste domiciliul conjugal, isi pierde vremea pe strazi si nu-si doreste decat s-o revada. Unicul lucru care-o determina pe Lea sa revina la Paris e o misiva care-o face sa creada ca Cheri si-a parasit sotia.
Fericit ca iubita ii va fi din nou aproape, Cheri se intoarce la tanara nevasta care-l astepta cu zambetul pe buze, veste cu care vicleana lui mama se duce s-o intampine pe Lea. Doar ca Cheri n-o uita asa de usor pe cea pe care-o alinta “Nounoune” si nu poate rezista tentatiei de-a i se arunca in brate. Dupa o torida noapte de amor, Lea vrea sa aranjeze toate detaliile unei romantice plecari in doi, iar Cheri realizeaza ca nu e in stare sa duca planul pana la cap si nu vrea sa-si faca nevasta sa sufere, dar nici nu vrea sa fie departe de iubirea vietii lui. Vine randul curtezanei sa-l alunge bland, catre viata pe care-ar merita-o (alaturi de o sotie tanara si poate un copil) si sa accentueze diferenta de varsta care le sta in cale.
Cum se impaca Cheri pana la urma cu despartirea asta sfasietoare, aflati in ultimele doua minute ale filmului din vorbele povestitorului (insusi Stephen Frears). Cert e ca “Amandoi sunt pedepsiti pe nedrept, ea pentru ca se nascuse mult inaintea lui si el pentru ca ea era singura femeia pe care avea s-o iubeasca toata viata”.
Daca va prinde povestea si adorati dramele romantice, faceti o vizita la cinema sa-i vedeti pe Michelle Pfeiffer si Rupert Friend goi si imbratisati, pe Kathy Bates cu o atitudine a la Lady Windermere a lui Oscar Wilde, si sa intrati usor in atmosfera belle époque imaginata de Christopher Hampton si Darius Khondji.
”Cheri” e o productie care ar fi dat peste cap box office-ul in era fara sunet.
Imaginati-va o somptuoasa sala de teatru, unde muzica din film ar fi fost intepretata live de o orchestra celebra, publicul ar fi venit imbracat la patru ace, aplauze inmanusate ar fi curs la vederea unor replici haios caligrafiate (ex: “Nu crezi ca pe masura ce pielea imbatraneste si e mai putin ferma retine mult mai bine parfumul?”), doamnele ar fi admirat prin lornioane torsul tanar al lui Rupert Friend si palariile lui Michelle Pfeiffer, iar domnii ar fi vorbit zile intregi despre parul lung si blond al celei din urma.
Pentru ca visual, povestea te poate prinde si e un deliciu.
Pe marile ecrane in 2009, filmul pare sa redea mai degraba cantecul de lebada al unei curtezane alaturi de care, insa, nu mai incape nimic…
Atmosfera (sau mai degraba satira sociala) din cartile lui Colette transpare destul de putin, Michelle cea puternica nu are vreo chimie speciala cu Rupert cel feminin si fara de substanta, personajele secundare n-au loc de exprimare si, chiar daca muzica, decorurile, imaginea si regia par sa mearga mana in mana, scenariul si, pe alocuri, jocul actoricesc dezechilibrat, dauneaza poeziei, impresia finala fiind cea a unei piese de teatru filmate frumos.
Partitura lui Pfeiffer isi gaseste totusi un loc de top in randul filmelor “despre femei frumoase si puternice” prezentate in festivaluri anul acesta, alaturi de Kate Winslet in The Reader (regia Stephen Daldry), Julie Delpy si Anamaria Marinca in The Countess (regia Julie Delpy) si asta ar putea fi unul din putinele motivele pentru care merita sa vedeti “Cheri”.
Nota personala: 7 din 10.
CHERI/ CURTEZANA, distribuit in Romania de Mediapro Distribution
Regia: Stephen Frears
Scenariul: Christopher Hampton. Dupa "Cheri" (1920) si "The Last of Cheri" (1926) de Colette.
Imagine: Darius Khondji
Producator: Bill Kenwright.
Producatori executivi: Jessica Lange, Francois Ivernel, Cameron McCracken, Christopher Hampton, Richard Temple, Simon Fawcett.
Co-producatori: Ralf Schmitz, Bastie Griese, Raphael Benoliel.
Distributie:
Lea – Michelle Pfeiffer
Cheri – Rupert Friend
Charlotte Peloux – Kathy Bates
Edmee – Felicity Jones
Baroness – Bette Bourne
Marie-Laure – Iben Hjejle
Mme. Aldonza – Nichola McAuliffe
La Copine – Anita Pallenberg
Rose – Frances Tomelty
La Loupiote – Harriet Walter
Narrator – Stephen Frears