De Citit : Reviews

B’ESTFEST ziua 2

| 04 iulie

De la rock feminin australian la hip hop britanic au fost de toate. O zi exemplara as zice (desi lipsita de ceva absolut memorabil ca prestatia lui Moby) care a avut si varietate, si diversitate, si artisti mai capabili de live si mai impaciuiti cu sonorizarea decat mare parte a performerilor din primele doua zile. Highlight-uri bine alese, cat sa impace si capra indie rock (Franz Ferdinand) si varza electronica (Orbital).
Pentru inceput, ajung infometat, este inca devreme, din nou chinezarii si jumatate de recital Oceana. Care sterge in timp record amintirile nefaste cauzate de Patrice si mai ales de consoarta Ayo. Nu doar pentru ca solista ar arata teribil de bine si ar avea o voce buna, dar si pentru sound-ul este bine calibrat, ia de prin soul, pop, jazz, funk si le mixeaza in ceva care, desi nu este extrem de original, suna foarte bine, exotic, languros, alert si solar. Se potriveste din plin cu o vreme calda si urmeaza Alternosfera. Rock alternativ moldovenesc, melodramatic, fortos si melancolic care-si extrage sonoritatile din era de dinainte de clonele mioritice brit-pop si de momentul anxios-mistocar al Oamenilor cu sobolani.
Gabriella Cilmi n-am prins decat spre final. Retro-rock cu vibe 70ist, destul de corect pus pe scena si portativ dar, din cate inteleg un cover teribil de neinspirat dupa Justin Timberlake. Pare a fi mai putina lume decat cu o zi in urma. Nu-i vorba doar de lipsa fanilor Motorhead, ci si de spectatorii foarte rasfirati si usor letargici.
Apoi ar fi trebuit sa inceapa Klaxons. Chestiune care starnise destul de multa lume spre scena Romtelecom.
Klaxonii apar toti 4 pe scena. Dar cum instrumentele lor sunt intr-un alt colt al mapamondului le pare rau, dar nu vor canta. Mega-falatitate pentru fani. Canta in schimb US3, si hip-hop-ul lor puternic filtrat prin varii jazzuri si diverse sonoritati latino pica excelent intr-un festival cam lipsit de surprize. Beneficiaza de un public anemic dar entuziast, un amic usor iritat de “cocalareala asta rap cu bossa nova” ma informeaza entuziast ca totusi Klaxons vor avea un dj set la cortul Alto, adica zona de Silent Disco. Stiam, il informez ca probabil setul mult-asteptat va avea loc dupa Orbital si mentionez ca mie cel putin US3 imi par mult mai interesanti si originali decat orice fac au facut sau vor face Klaxonii vreodata.
Dezbatem cu o bere Heineken (care poate fi manevrata si fara manusi) daca este vorba despre gusturi personale care nu se discuta sau standarde personale in materie de muzica (chestie care se poate dezbate) si e deja cam opt si jumatate, deci mare gloata mare in fata la Franz Ferdinand. Pe care-i tin minte capabili de live-uri exemplare si ireprosabile si chiar asta se si intampla. Dap, au si ritm adictiv si energie si ceva glam (ca doar vin new wave) si extrem de mult know-how. Care baga in priza un public retinut de felul lui.
Dezlantuirea are loc ceva mai tarziu, la Orbital, care pulseaza maxim in domeniu de tehno-trance si play-aza un remix aiuritor dupa Heaven is a Place on Earth al Belindei Carlisle. Au si momente de ambiental remarcabil, inserate cam absurd printre dezlantuirile din deschidere si de final. E deja noapte si zic nu unei cozi impresionante pentru casti la Alto unde Klaxonii promisesera ca isi vor distra fanii. Ignor un zvon, in egala masura dubios si posibil (Franz Ferdinand vor merge la Control) si dupa vreo ora de electro-disco la Baraka din Herastrau ma directionez spre somn. A fost o zi buna. Cu surprize placute si foarte multi oameni cu multe palarii si o multime de ochelari de soare gen The Mission.

Citeste in exclusivitate interviu OCEANA.
Citeste in exclusivitate interviu Dj Tommi (BalkanBeatz).