B’estival: marele final
In primul rand a mai plouat putin, ca sa inteleaga si nedumiritii de prezenta atator cizme de cauciuc si pelerine de ploaie de ce festivalierii erau atat de bizar imbracati. Ploaie deloc ampla, apocaliptica sau memorabila, dar suficient de bine camuflata in inceput de furtuna, cat sa ma tina departe de The Moood (pe care ii auzisem live in prealabil si simpatizam pentru indie-ul lor care parca nu tine cu tot dinadinsul sa fie o copie xerox de britpop) si de Looptroop Rockers (care canta, de fapt, hip hop suedez si chiar sunt destul de interesanti).
Ajuns la fata locului si locatia ultimei zile de festival (pentru ca Aftershock-ul este cu totul si cu totul alta mancare de peste, e cu rockuri grele si metale, programate pentru maine) constat urmatoarele: imposibilitataea gasirii unui loc de parcare, puhoiul de lume care se indreapta alene spre intrare, un control ceva mai strict din care rezulta un munte de umbrele rechizitionate (temporar, le luati inapoi la iesire, aici le gasiti) si puseurile de antipatie de rigoare venite din partea unei puzderii de pensionari.
Pe scena Romtelecom canta The Ting Tings, recitalul este ok, cat de ok poate fi un concert al unui tip cu chitara si unei tipe cu ceva voce care canta corect rock britanic, lejer si banal. Banuiesc ca undeva se distribuie palarii negre, altfel nu-mi explic sutele de capete acoperite cu produse identice. Este enorm de multa lume, zona cu mancaruri si mese este imbacsita de un fum dens de la gratarele de mici suprasolictate. Cozi mai peste tot, cortul Alto, unde nu se vinde mancare si unde berea este la gramaj mai mic, destul de populat totusi, pare o adevarata oaza de liniste.
Pe scena Ciuc incep The Charlatans si se aude cand defectuos, cand de-a dreptul dezastruos. N-or fi cei mai capabili de live-uri antologice artisti din line-up, dar totusi avem de-a face cu un adevarat bruiaj sonor si puhoiul de oameni este continuu, variat (pensionari veniti cu scaunele, familii venite cu fiice pre-adolescente si copii care se joaca, doamne cu spiritul tanar dotate cu cornite de drac rosii si accesorizate cu beculete) si-mi trece prin cap nu chiar politicoasa dar extrem de potrivita situatiei de fata sintagma „cu catel, cu purcel”. La standul (arata ca o taraba) Zuzu se gaseste, printre lapte si varii iaurturi, bine ascunsa, cafea. Un june politist o urmareste indelung cu privirea pe o juna promoterita Romtelecom care distribuie glowstickuri unor june grasune.
Santana incepe si eforturile depuse pentru setarile de boxe, amplificatoare si alte chestii chestii tehnice se fac simtite. Nu din plin, se putea si (mult) mai bine, dar oceanul de spectatori este cuprins de vraja blues-rockului excelent performat. Cand intra Maria Maria masei destul de compacte de spectatori li se alatura si ceva tineret mai sceptic, care petrecuse timpul in recluziune la mesele acoperite de umbrele rosii.
Pentru fanii scosi din casa de Carlos Santana concertul este, cel mai probabil, frumos si memorabil. Privit obiectiv este un moment muzical frumos, cu o atmosfera poate putin cam statica (dar pe la marginile multimii se danseaza, se executa miscari si figuri foarte latino si se topaie) si hai, Santana decide sa ofere si traditionalul discurs al starului catre public (e bine ca suntem aici, e bine, ca sunt aici, multumesc, bla bla) dar continua cu ceva foarte potrivit pentru ziua si data de 4 iulie (care este ziua SUA, cand celebram Libertatea, Democratia, Guantanamo si armele de distrugere in masa invizibile din Irak) si explica cum lumea functioneaza pe baza a doua coordonate: dragostea si frica. Si ca pretul fricii este foarte mare, ca cel mai bine il stie Bush si ca lumea este rotunda, ca este un cerc al dragostei si al bunatatii. Concertul continua si pe cer se vad artificiile cauzate de 4th of July. Foarte ironic. Si mai ironic este momentul cand plecam inainte de finalul concertului si recitalul Santana se aude cel mai bine, cristalin, melancolic si impecabil, de undeva de foarte aproape de fetele care distribuie coca-cola cu zero calorii. A fost frumos, a fost B’ESTFEST 2009 si s-a terminat. Maine e ziua de rockangeala totala.
Ziua cu Santana (a treia zi oficiala de festival, a patra de la inceputul cantarilor) a strans o multime de-a dreptul coplesitor impresionanta (circa 35.000 de spectatori, as aprecia eu) pe betoanele de la Romexpo. Pana atunci (recte orele 21.30) s-au mai intamplat si altele.