Adica unul dintre trademark-urile instant-recognoscibile ale cinematografiilor asiatice din ultimul deceniu. Thailandezii au intrat si ei de ceva timp (Bangkok Haunted, 2001, co-regizat de hong kongezul Oxide Pang; 999-9999, 2002; Buppah Rahtree, 2003 s.a.) pe filiera istoriilor astora cu femei furioase ce se intorc, cu lungile plete negre in vant si in varii stadii de descompunere, sa-i bantuie pe cei care le-au suparat.
In Faet/ Alone (2007) al duo-ului Banjong Pisanthanakun si Parkpoom Wongpoom (ce debuta in 2004 cu un alt ghost story devenit megahit si refacut prost de americani, Shutter, si continua in aceeasi zona anul trecut cu 4bia), revenita albastruie si bine putrezita e geamana siameza a protagonistei Pim (actrita si cantareata pop Marsha Vadhanapanich) ce si-a parasit tara natala pentru mai prospera Coree de Sud vecina dupa esuata operatie de separare care a dus, pare-se, la moartea surorii. Lucrurile sint, evident, ceva mai complicat-intunecate, dupa cum afla pe pielea lui iubitul diabetic Wee (Vittaya Wasukraipaisan). Iar cea pe care o stie drept Pim ascunde o macabra poveste.
Memorabile in poveste sint citeva sperieturi, precum si toata joaca in jurul ideii de gemelitate siameza intrata in adolescenta si a contextelor in care situatia aceasta poate deveni apasator/ claustranta; ca si filmarile in clar-obscur si coloana sonora melancolic-amenintatoare. Nu si rasturnarile, in cap cu revelatia finala, pe care le poti mirosi bine-mersi in prima jumatate de ora.
Raman, insa, atmosfera destul de bine construita, raceala cadrelor si jocul mai mult decat decent actorilor. Pe scurt, o serie B-horror peste medie.