Situat in hatisul de blocuri din Drumul Taberei, restaurantul American Beer House amesteca denumiri si stiluri incongruente, insa mancarea este excelenta, ceea ce este, probabil, cel mai important lucru pentru un gurmand.
Bazandu-se la nivel de clientela mai degraba pe locuitorii zonei, cladirea restaurantului te atrage cu o imensa firma luminoasa alb-rosu-albastra, care intriga “right away”. American Beer House, aici, in Drumul Taberei? Adica, “in the middle of nowhere”?
Am trecut de multe ori prin fata cladirii impersonale de beton, insa mi-am zis, “what the heck”, o bere americana ar merge, chiar daca e cam frig afara si, deci, nu o sa stau pe terasa.
Cum afara exista cateva locuri de parcare rezervate clientilor, am putut sa parchez chiar in fata intrarii si sa evit astfel sa inghet.
Un domn mai in varsta, imbracat inexplicabil cu o vesta reflectorizanta (?) peste pulover, imi deschide ceremonios usa si ma saluta respectuos, permitandu-mi accesul intr-un univers eterogen.
Spatiul este format dintr-o singura incapere cat o sala de bal, in centru avand un bar circular – tocmai unde ar fi putut fi o zona interesanta de dans. Ici-colo, cate un steag Stars and Stripes incearca sa induca in continuare ideea de concept american, sustinut in demersul sau de peretii pe care sunt pictate destul de reusit personaje celebre din show-biz-ul de peste Ocean.
Aproape la fel de numerosi ca personajele de pe pereti si de cele mai multe ori depasind numarul clientilor, chelnerii sunt prompti si binevoitori, fara a fi cu adevarat curtenitori.
Unii, mai “copti” si cu scoala facuta in alte vremuri, de abia asteapta o intrebare, o solicitare de recomandare, ca sa isi etaleze know-how-ul. Acesta, usor prafuit dar perfect competent, asezonat cu o licarire de multumire in coltul ochilor, semn de apreciere ca in fine cineva le mai permite sa-si depaseasca actuala postura de transportori intre bucatarie si masa clientului, iti va fi de folos pentru a descoperi cea mai buna alegere a zilei.
Mobilierul este comod, dar in totala discrepanta cu specificul anuntat si cu decorul, insa tacamurile sunt elegante si amplasate dupa toate regulile artei. Intreg spatiul este dedicat fumatorilor, astfel incat pentru cei care nu practica acest “sport”, se impune o revenire pe terasa atunci cand vremea o va permite. Indiferent insa unde veti alege sa va infruptati din bucate, muzica va va impresura si domina orice convorbire. Toaletele sunt curate si decorate cu un placut contrast alb-negru.
Meniul apare cat ai clipi si, va asigur, este foarte stufos. Aperitivele incep cu salata caprese – 11,9 lei, salata de vinete – 6,9 lei, cocktail de creveti – 13,9 lei, salata de telina cu piept de pui – 10,9 lei si se termina cu icre de stiuca – 9,9 lei sau chiar de manciuria – 22,9 lei.
Gustarile calde amesteca preparate tipic romanesti cu diverse paste, de te si intrebi ce-i american in spiritul locului. Supele si ciorbele sunt si ele destul de multe, cu preturi cuprinse intre 6,9 si 9,4 lei, semn ca nu e scump. In plus, e foarte bun, cel putin ciorba de pui a la grec, fiind una din cele mai bune pe care le-am mancat.
Preparetele romanesti te imbie puternic si nici nu stii ce sa alegi intre pastrama de oaie cu mamaliguta – 18,9 lei, limba cu masline – 13,4 lei sau pieptul de rata pe varza calita – 56,9 lei. La preparatele de baza observ o alaturare curioasa a puiului Shanghai si a ficatului de gasca cu piper verde, ambele in compania mai traditionalelor dar deloc americanelor schnitzel, ceafa, cordon bleu sau valdostana, toate pana in 20 lei.
Important, mai ales pentru perioada acesta (20 martie), exista un bogat meniu de preparate de post, din care am si ales ciorba de loboda – 7,9 lei. Delicios de acrisoara, foarte fierbinte, se combina perfect cu un varf de lingura de smantana, pentru a te remonta energetic intr-o zi friguroasa.
Continuu sa rasfoiesc meniul, trec rapid peste multitudinea de pizza, prezenta probabil ca semn ca americanii au absorbit eficient cultura culinara a emigrantilor italieni, si ma hotarasc la un file de salau fermier-19,9 lei, cu garnitura de orez cu ciuperci-4,9 lei.
Intr-o prezentare foarte cautata dar o idee poate prea incarcata, file-ul e scaldat intr-un delicios si discret sos de vin alb, care se combina perfect cu orezul si ciupercile. Usor, imi lasa loc si pentru desert, moment la care apelez la sugestia chelneritei, nehotarandu-ma ce sa aleg intre tiramisu si crema de zahar ars. In ciuda tineretii, nu-mi raspunde cu acel asteptat “ceea ce doriti dumneavoastra” sau “depinde ce va place dumneavoastra”, ci imi explica, profesionist si cu argumente, de ce ar trebui sa aleg tiramisu-ul – 7,4 lei.
Merg pe mana ei si nu regret, avand si astazi amintirea unuia din cele mai bune tiramisu-uri pe care le-am mancat vreodata. Superb insiropat, cu mascarpone din belsug si o adiere de gust de lichior de cafea. Un deliciu.
Pe final, nu pot sa trec peste dezamagirea de a nu gasi decat o singura marca de bere americana (Budweiser), intr-o vasta lista de bauturi care cuprinde, probabil, cea mai mare parte a capetelor de acuzare din timpul prohibitiei si este actualizata cu ultimele descoperiri in domeniu.
Pro: calitatea bucatelor, preturi corecte, serviciu prompt
Contra: lipsa de corelare intre nume si concept/meniu, muzica neadaptata si prea tare, pozitionare
Nota mancare: 9/10
Nota servire: 9/10
Nota atmosfera: 8/10
Nota finala: 8,5/10