Cotidianul.ro incepe seria prezentarilor “candidatilor” la Gala Premiilor UNITER din acest an. Cel ce deschide galeria celor mai buni artisti ai stagiunii trecute este László Mátray, nominalizat la categoria Cel mai bun actor in rol principal pentru rolul printului Filip din “Ivonne, principesa Burgundiei”, de Witold Gombrowicz, regia László Bocsardi, spectacol montat la Teatrul “Tamási Áron” din Sfantu Gheorghe.
S-a nascut in 1976 la Targu Secuiesc.
A absolvit in 1999 Universitatea de Arta Teatrala, din Targu Mures.
Este actor la Teatrul “Tamási Áron” din Sfantu Gheorghe, unde a jucat in numeroase spectacole precum “Othello” (nominalizat la UNITER pentru rolul Casio), “Romeo si Julieta”, “Don Quijote”, “Macbeth”, “Regele Lear”, “Peer Gynt”, “Ivonne, principesa Burgundiei” etc. A mai jucat si la Teatrul Metropolis din Bucuresti in “Hamlet” si a avut cateva roluri in filme, printre acestea numarandu-se si cel din “Katalin Varga”, pelicula aflata anul acesta in selectia oficiala la Berlinala.
Laci, ce reactie ai avut cand ai aflat ca ai fost nominalizat anul acesta, pentru a doua oara, la UNITER?
Eram la Budapesta si am primit un telefon de la Tudor Giurgiu care m-a felicitat.
Eu am crezut ca ma felicita pentru nominalizarea “Ivonnei” la cel mai bun spectacol, in nici un caz nu ma gandeam ca am fost si eu nominalizat.
De ce a fost asa o mare surpriza? Nu stii cat esti de bun?
Eu sunt mai pesimist din fire si am impresia ca niciodata nu joc destul de bine, mai ales cand e vorba de texte importante. Cred ca intensitatea unei scriituri, cum este cea a lui Gombrowicz, de pilda, nu poate fi transpusa scenic de un actor. Intotdeauna ma simt mic fata de marile texte.
Trebuie sa fi avut totusi macar feelingul ca faci bine ce faci…
Da. Am reusit sa ajung, in timpul lucrului, la starea de adolescenta despre care e vorba in piesa. Ma simteam atunci mai adolescent decat la 15 ani. Ceea ce insemna ca nu eram departe de tinta. E magulitor ca am fost nominalizat, a doua oara chiar, dar recunosc ca ma simt tare prost cand aflu ca vine un juriu care ma va pune sub lupa, ma va scana. Nu-mi place competitia pe scena si nici faptul ca toata lumea asteapta sa dovedesc ceva.
Esti nominalizat la aceeasi categorie cu Victor Rebengiuc si cu Bogdan Zsolt. E o competitie, vorba lui Constantin Cojocaru, si onoranta, si “omoranta”.
Foarte bine spus. Clar. Pe Bogdan il stiu de mult, asa ca sunt mai relaxat in ceea ce-l priveste pe el, dar pe domnul Rebengiuc il admir atat de tare ca simpla sa aparitie ma blocheaza. Am repetat cu dumnealui o perioada la “Hamlet” si imi era frica de el, ti-o spun la modul cel mai sincer. La primele repetitii aveam stomacul ghem. Acum, e normal ca un tanar actor sa fie intimidat de un monstru sacru. Nu stiu cat mai e la moda respectul, dar eu il resimt din plin.
Citeste AICI continuarea interviului realizat de Gabriela Lupu si publicat pe www.cotidianul.ro .